Îngrijirile acordate pacienților cu diagnosticul - Ulcer de gambă

Din cauza stilului de viaţă modernă şi a lipsei mişcării sistematice, acele profesii unde individul trebuie să stea în tip îndelungat în picioare,alimentaţia necorespunzătoare şi obezitatea în cele mai multe cazuri duc la formarea trombozelor venoase profunde. În cazul în care este prezent concomitent şi o predispoziţie genetica - slăbiciunea ţesuturilor- se formează foarte repede îmbolnăviri ale sistemului venos profund.Dintre aceştia ceea mai frecventă,dureroasă este ulcerul de gambă.

Ulcerele venoase de gambă devin mai frecvente cu vărsta, fiind foarte rare în rândul persoanelor de sub 45 de ani. S-a estimat că în rândul persoanelor de peste 80 de ani, 1 din 50 de persoane sunt afectate de ulcer de gambă. De asemenea, frecvenţa este crescută in rândul persoanelor obeze sau imobilizate la pat.

Apariţia ulcerelor de gambă este străns legat de prezenţa concomitentă a diferitelor boli,cum ar fi diabetul zaharat,boli cardio-vasculare,bolile autoimmune,etc.Diagnostizarea şi tratarea corespunzătoare a acestor boli scad în mare măsură frecvenţa ulcerelor de gambă. Din păcate cei mai mulţi bolnavi,ori din cauza lipsei de cunoştinţă sau a lipsei tratării corespunzătoare ajung la medic atunci când ulceraţia este foarte gravă. Pentru a înţelege dezvoltarea unei ulcer de gambă pe un fond de insuficienţă venoasă cronică la un individ, trebuie să amintim câteva aspecte anatomice şi fiziologice ale circulaţiei venoase şi aţesuturilor.

Cap. II

2. Noţiuni anatomice şi fiziologice ale pileii

Pielea este un organ care potejează organismul: este o barieră între organism şi mediu extern. La adulţi, pielea are o suprafaţă de 1,5-2 m2 , iar masă ei se ridică, luând în considerare şi hipoderma, la 18-20 kg. Grosimea pielii este de 0,5-4 mm - cel mai groasă în palmă şi pe tălpi (do 80µm) şi cel mai subţire pe abdomen (6-36µm). Grosimea hipodermei (ţesutul adipos) se modifică cu odată cu vârsta, se modifică de asemenea în funcţie de sex, hrană şi condiţiile de viaţă. Datorită permanenţei regenerări, pielea apără organismul de căldură şi de frig, de loviturile mecanice, soluţiile chimice şi de factorii fizici, de paraziţi şi microorganisme etc. Modul de alimentare şi condiţiile de viaţă influenţează aspectul pielii. În stare ideală, pielea este delicată şi netedă - aşa cum se prezintă pielea copilului sănătos. Pielea are o textură unică, specială, care se compune din linii care corespund porilor pielii. Acest desen este caracteristic fiecărui individ, mai ales pe degete. Majoritatea cutelor şi a încreţiturilor se datorează contractării şi decontractării muşchilor, au caracter funcţional, cu timpul devenind permanente. Astfel apar ridurile de expresie.

Culoarea pielii depinde de grosimea epidermei, de cantitatea de pigment. La persoanele cu piele albă, pielea este mai deschisă la culoare la femei decât la bărbaţi, iar în copilărie mult mai deschisă la culoare decât la maturitate.

Pielea este elastică şi flexibilă. Odată cu trecerea timpului, prin procesul de îmbătrânire, se reduce elasticitatea şi flexibilitatea pielii.

Funcţiile pielii

Pielea îndeplineşte foarte multe funcţii, este organul care ia parte la:

- perceperea impulsului

- termoreglarea sistemului

- protecţie faţă de lovituri mecanice şi fizice, chimice şi bacteriologice

- menţine sistemul apă - electroliţi

- în metabolizarea globulelor albe, a lipidelor, a hidraţilor de carbon, a hormonilor şi a vitaminelor

- secreţie

Structura pielii

Pielea se compune din trei straturi:

- hipoderma (ţesutul subcutanat) (subcutis);

- dermul (pielea propriu-zisă) (corium);

- epiderma (epidermidis).

Fig.nr.1 Structura pielii

Epiderma

Este stratul exterior al pielii. Este format din rânduri de celule legate între ele - keratinocite, aşezate unele peste altele. Această organizare dă posibilitatea pielii de a-şi modifica forma şi consistenţa cu uşurinţă în timpul mişcării. Celulele epidermei se unesc cu cele ale dermei printr-un ţesut. Celulele se regenerează permanent din straturile interioare spre cele exterioare, adică din stratul germinativ spre cel spinos.