Intoxicația cu Antidepresive

1.INTOXICAŢIILE ACUTE CU SUBSTANŢE MEDICAMENTOASE CADRU GENERAL

1.1. NOŢIUNI DESPRE TOXICITATE, TOXOCINETICĂ ŞI TOXODINAMIE

1.1.1. Istoric

De-a lungul timpului s-au încercat diferite definiţii pentru noţiunea de toxicitate, cum ar fi: otrava este medicamentul care ucide-Gerelamo Mercuriale, secolul XVI.

Otrava este orice şi nimic nu este fără otravă; doza o face să fie otravă sau remediu-Paracelsus, sec XVI.

Otrava este orice substanţă a cărei prezenţă în organism nu este nici normală şi nici obişnuită-Ogier, Kohn-Abrest, sec XIX.

La ora actuală noţiunea de TOXIC se defineşte ca fiind acel produs care are proprietatea ca, pătruns în organismul viu, indiferent de cale şi de mod de administrare, să provoace de la o anumită doză, prin procesele fizico-chimice pe care le declanşează, perturbări funcţionale si de structură care generează o stare patologică numită intoxicaţie (în categoria toxicelor nu sunt incluse mijloacele care acţionează mecanic – alice de plumb, sticlă pisată, sau toxine produse de microorganisme.

Substanţa sau produsul cu proprietăţi agresive asupra organismului viu poartă denumirea de toxic (etimologic provenind de la “toxon” – arc cu săgeţi otrăvite sau de la “tako” cuvânt egiptean ce înseamnă prăpăd, distrugere, moarte) sau de otravă (de la cuvântul slavon “otraviti” ce înseamnă a amărâ, viaţa cuiva.

1.1.2. Noţiuni despre toxicitate

Toxicitatea este o caracteristică aparte a unor produşi, diferite de proprietăţile lor curente (stare fizică, culoare, constante fizico-chimice, etc.) ; ea reprezintă ocomportare biochimică a substanţei faţă de un organism viu şi este condiţionată de:

- Organismul asupra căruia acţionează

- Doza pătrunsă în organism

- Unii factori care modifică, gradul de toxicitate

Organismul asupra căruia acţionează- reacţia biochimică rezultată din acţiunea asupra organismului viu este în unele situaţii legată de specia respectivă: sunt substanţe foarte toxice pentru om şi practic netoxice pentru alte vieţuitoare .Această caracteristică este datorată echipamentelor enzimatice diferite cantitativ şi calitativ ale diferitelor specii

Doza reprezintă relaţia dintre cantitatea de substanţă administrată şi efectul produs asupra organismului viu.

Acţiunea supra organismului poate fi în cazul medicamentelor terapeutică sau toxică, de aici şi cele două tipuri de doze cu referire la medicaţie : doza maximă pentru o dată şi doza maximă pentru 24 de ore.

Compus Concentraţia terapeutică sanguină Concentraţia toxică sanguină Concentraţia letală sanguină

Amitriptilină 5-20 mcg% 40mg% 1-2 mg/100 ml

Imipramina 0.05-0.016 mg/100ml 0.07 mg/100 ml 0.2 mg/100 ml

Doxepin 0.02 mg/100 ml 1-8 mg/100 ml 3- 10 mg/100 ml

Efectele toxice cu sfârşit letal pentru toate substanţele cu potenţial toxic se exprimă prin aprecierea cantitativă a unei doze minime letale (DML) capabile să provoace moartea unei persoane adulte în doză unică.

Această doză a fost stabilită deobicei prin extrapolarea la om a dozelor rezultate din studii experimentale pe animale, care se apropie de reactivitatea organismului uman. Doza experimentală se exprimă prin DL50(doza letală medie) şi reprezintă cantitatea de toxic, exprimată în gram /kilocorp animal care provoacă la administrarea în doză unică moartea într-un timp determinat a 50% din animalele unui lot pe care se practică determinarea toxicităţii acelei substanţe.

În funcţie de valoarea DL50 şi DML este apreciat gradul de toxicitate al unei substanţe încadrând-o în diverse grupe: supertoxice, extrem de toxice, foarte toxice, moderat toxice, cu toxicitate redusă şi practic netoxice.