Kinetoterapie în artroza umărului

Articulatia umarului

Aceasta articulatie uneste capul humeral si cavitatea glenoidala a scapulei, formand o articulatie sferoidala. Oasele care intra in alcatuirea umarului sunt humerusul, scapula si clavicula, iar muschii umarului sunt: muschiul deltoid, muschiul supraspinos, muschiul infraspinos, muschiul rotund mic, muschiul rotund mare si muschiul subscapular . Articulatia umarului este organizata in 5 articulatii, 3 adevarate si 2 false, care permit 3 grade de libertate (miscare in 3 planuri sau pe 3 axe).

Articulatiile adevarate sunt :

• Articulatia scapulohumerala

• Articulatia acromioclaviculara

• Articulatia sternocostoclaviculara

Articulatiile false sunt :

• Articulatia scapulotoracica

• Planul de alunecare subdeltoidian (bursa seroasa subacromiodeltoidiana)

La evaluarea umarului se testeaza diferentiat miscarea centurii scapulare si cea a membrului superior liber

Mobilitatea centurii scapulare- realizeaza miscarile proprii ala umarului :

o Miscari de proiectie anterioara/ antepulsie

o Miscari de proiectie postetioara/ retropulsie

o Miscari de ridicare si coborare

Mobilitatea bratului in raport cu toracele, pozitia 0 a membrului superior fiind : membrul de-a lungul trunchiului, mana in supinatie priveste inainte

o Flexia (anteductia)

o Extensia (retroductia)

o Abductia

o Adductia

o Rotatia externa (rotatie laterala)

o Rotatia interna (rotatie mediala)

o Circumductia

Pozitia corecta de functiune in care se imobilizeaza umarul este: bratul in flexie de 45°, abductie 60° si rotatie 0°

Articulatia umarului are cea mai mare amplitudine a miscarii dintre toate articulatiile corpului. Totusi, aceasta amplitudine a miscarii poate determina aparitia problemelor articulare.

Artroza este o afectiune cronica, cu evolutie inceata, dar progresiva. In

aceasta afectiune cartilagiul se deterioreaza si isi pierde din calitati. Acest proces poate avea loc cel mai des la nivelul articulatiilor gatului, spatelui, genunchilor, soldurilor, degetelor de la maini si de la picioare. Cel mai des este intalnita si afecteaza mai mult femeile decat barbatii. La persoanele mai in varsta, aceasta diferenta dispare, iar suferinta poate fi intalnita in proportii egale la ambele sexe.

Principii si obiective

Ca principiu general, valabil la intreg membrul superior, se va urmari in primul rand, castigarea si pastrarea mobilitatii articulare secondata imediat de castigarea fortei, indemanarii si stabilitatii.

Nu se va lucra niciodata pe fond dureros, in fazele acute (cu exercitii dinamice), sedinta de kinetoterapie va fi precedata dupa caz de crio, termo sau electroterapie, masaj si alte proceduri fizicale, potrivite pentru combaterea durerii, activarea circulatiei sanguine si cresterea elasticitaii musculare.

A) Combaterea durerii

Combaterea durerii se face in mod eficient prin tratament medicamentos sau fizical dar din punct de vedere kinetoterapeutic se va face in mod deosebit prin imobilizare si posturi.

Pentru pastrarea mobilitatii se pot adopta posturi alternante, urmarind deschiderea unghiului dintre trunchi si brat, brat si antebrat, incepand cu 30° pana la 90° in scapulohumeral, iar la cot intre 30 si pana la 120°.

Trecerea de la o postura cu deschidere mai mica la alta cu deschidere mai mare se va face lent, prin miscari pasive, autopasive sau active iar timpul posturarii poate sa dureze de la cateva zeci de minute pana la 1-2 ore ziua si 2-3 ore noaptea, urmand a se schimba fie la un unghi mai larg, fie la altul mai inchis.

Posturarea cu articulatia scapulohumerala inchisa sub 30° nu se face, pentru a preintampina blocarea umarului datorita tendinitei de supraspinos.

In general posturarea in pozitii functionale corespunde perioadei acute si subacute.

Depasirea acestei perioade spre subacuta, apoi spre cronica sau de remisie clinica, corespunde cu perioada in care se poate interveni cu programe de gimnastica terapeutica si de recuperare care inseamna refacerea mobilitatii, a fortei, abilitatii si stabilitatii.