Leziuni Nervoase în Traumatismele Cranio-cerebrale

INTRODUCERE

În contextul creşterii explozive a incidenţei traumatismelor craniocerebrale în ultimii ani, creştere datorată schimbărilor economice şi psiho-sociale din România, abordarea acestei teme nu este lipsită de temei.

De cele mai multe ori gravitatea leziunilor, amploarea lor şi răsunetul asupra întregului organism necesită un diagnostic precis şi realizat în condiţii de maximă urgenţă.

Achiziţiile tehnicii moderne au uşurat mult realizarea acestui obiectiv, prin introducerea unor metode noi de investigaţii neinvazive (CT, RMN) sau invazive (CT cu substanţe de contrast, angiografie), care permit un diagnostic precis topografic şi de întindere a leziunii, precum şi tipul acesteia.

Toate aceste date permit, pe de o parte, scurtarea enormă a timpului scurs între prezentarea la camera de gardă şi precizia diagnosticului, iar pe de altă parte permit aprecierea necesităţii intervenţiei chirurgicale sau, dimpotrivă, contraindică actul operator.

Atât doar că, aşa cum am amintit, paralel cu aceste beneficii a trebuit să crească şi nivelul de pregătire al medicului exploraţionist, care actualmente este obligat să posede temeinice noţiuni de anatomie funcţională, fiziologie, semiologie clinică şi, de ce nu, fizică nucleară.

De aici a pornit ideea prezentării în paralel a unor noţiuni de anatomie comparată cu imagini obţinute cu ajutorul metodelor moderne de investigaţie a traumatismelor cranio-cerebrale.

CAPITOLUL I

DEZVOLTAREA SISTEMULUI NERVOS CENTRAL

Sistemul nervos este alcatuit din sistemul nervos central si sistemul nervos periferic. Sistemul nervos periferic consta in nervii cranieni si cei spinali, in timp ce sistemul nervos central este format din maduva spinarii si encefal.

Sistemul nervos autonom, adeseori considerat o entitate separata, este in parte central, in parte periferic.

Creierul uman este o structura relativ unica, reprezentand aproximativ 25 din greutatea corporala (1400 g), cu toate acestea constituind cea mai inalta treapta de organizare si functionare a tesutului nervos din toata seria animala.

Conflictul permanent dintre organismul uman si mediul inconjurator a dus la aparitia de noi formatiuni, din ce in ce mai specializate, capabile sa receptioneze selectiv informatiile, sa le integreze si sa le stocheze si sa elaboreze raspunsurile pe baza experientei acumulate.

Functiile principale ale sistemului nervos central, in ordinea aparitiei sunt:

- adaptarea la conditiile variabile ale mediului extern

- mentinerea homeostaziei corpului

- memoria, inteligenta si constiinta propriului eu.

Aceasta perfectionare a functiilor a fost posibila doar prin adaugarea de noi etaje, diferite ca varsta filogenetica, dependente unele de altele. Etajele mai noi filogenetic au legaturi cu periferia doar prin intermediul etajelor mai vechi, inferioare.

Din punct de vedere anatomic, sistemul nervos central este impartit in:

A. Maduva spinarii (medulla spinalis)

B. Encefal care cuprinde: