Medicamente Antituberculoase

Medicamente Antituberculoase

1. Generalitãţi despre tuberculozã

Tuberculoza este o boală infecţioasă produsă de Bacilul tuberculos de tip uman (Bacilul Koch) sau de Bacilul tuberculos de tip bovin. Tuberculoza umană este o boalã cronică care apare la un interval mai lung sau mai scurt după infecţia cu unul din bacilii mai sus menţionaţi, este localizată de obicei la plămâni dar poate afecta orice alt organ sau ţesut.

Tuberculoza primara.Primoinfecţiatuberculoasã, care se produce de obicei în copilărie, duce la dezvoltarea leziunilor de tuberculozãprimarã, localizate în majoritatea cazurilor în plãmâni (infecţie prin inhalare de bacili Koch). Ansamblul leziunilor de primoinfecţie, cunoscut sub denumirea de complex primar tuberculos Ranke este constituit din afectul primar, linfangita de legãturã şi adenopatia hilarã. Afectul primar apare ca un nodul cenuşiu-gãlbui cu diametru de pânã la 1-2 cm, situat cel mai adesea în porţiunea mijlocie a plãmânului drept, subpleural.

Tuberculoza secundarã (postprimarã) este rezultatul reactivãrii leziunilor din cursul tuberculozei primare sau, mult mai rar al unei reinfecţii exogene. Tuberculoza secundarãpulmonarãdebuteazã de obicei la vârful plãmânilor sub forma unei leziuni nodulare care se vindecã prin incapsularea şi organizarea fibroasã sau se extinde spre baza plãmânului, constituindu-se treptat diverse forme anatomo-clinice de tubeculozãpulmonarãsecundarã: tuberculoza infiltrativ-cazeoasã, ulcero-cazeoasã, fibro-nodularã etc.

Primul contact cu infecţia tuberculoasã – primoinfecţiatuberculoasã - determinã dezvoltarea în organism a unui anamblulezional cunoscut sub denumirea de complex primar tuberculos şi stimuleazã în acelaşi timp instalarea imunitãţi celulare mediatãfaţã de o fracţiune proteicã (tuberculoproteina) a bacilului tuberculos. Trebuie fãcutã diferenţa între infecţie şi boalã. Persoanele care sunt doar infectate nu se simt bolnave şi nu au simptome. Infecţia se poate prelungi toatã viaţa, fãrã ca boala sã se declanşeze. Putem contracta tuberculoza la orice vârstã. Aceasta se transmite rapid, în special în rândul populaţiei defavorizate, cu accesibilitate redusã la medic şi prost hranitã. Tuberculoza se transmite prin aerul pe care il inspirãm. Contaminarea se produce când inspirãm microbii prezenţi în aer. Boala este transmisã de vite atunci când consumãm laptele nepasteurizat de la un animal infectat.

Perioada de incubaţie este de 4-12 sãptãmâni, dar infecţia poate sã persiste luni sau ani inaintea apariţiei bolii. Un bolnav este contagios mai multe sãptãmâni dupã începerea tratamentului [1].

Dacă o persoană are temperatură, în special dimineaţa, transpiră noaptea, nu are poftă de mâncare, scade în greutate, tuşeşte (la început sec, sâcâitor, fără expectoraţie şi apoi începe să elimine şi spută groasă sau cu striuri de sânge, sau sânge curat), are dureri sau jenă toracică, nu are aer, trebuie neapărat să se prezinte la medic pentru că toate acestea pot să fie date de o tuberculoză pulmonară. Tuberculoza pulmonară nu are o simptomatologie clară şi nu doare. Până la instalarea leziunilor distructive pulmonare ea poate evolua mult timp fără semne sau simptome importante pentru persoană dar care pentru medic au valoare în diagnosticul bolii. De aceea este necesar ca la apariţia a cel puţin două din simptomele mai sus menţionate persoanele să se prezente la medic pentru control.

Copiii sub 3 ani şi vârstnicii sunt cei mai expuşi riscului de îmbolnãvire, deşi oricine poate sã fie afectat. Persoanele al cãror sistem imun este slãbit, de exemplu cei cu HIV/SIDA, contracteazã mult mai uşor boala. In ultimul timp a sporit preocuparea legatã de TBC, deoarece microorganismul a dezvoltat rezistenţã la medicamente. La copiii de vârsta micã tuberculoza pulmonarã se manifestã uneori doar prin oprirea creşterii sau un retard staturo-ponderal. Celelalte semne şi simptome depind de localizarea bolii[2].

Tuberculoza scade imunitatea organismului în general, sporind probabilitatea ca persoana afectatã sã contracteze alte boli sau determinã agravarea celor existente. Bolnavii cu TBC trebuie sã urmeze o terapia curativã, care de obicei include douã sau mai mult medicamente antituberculoase, timp de cel puţin şase luni. Din pãcate, unii bolnavi nu respectã schema şi durata de tratament. Astfel apare tuberculoza multirezistentă, transmisibila altor persoane.Când o persoana bolnavã tuşeşte sau strãnutã microbii se rãspândesc în aer[3].

Infecţia care se produce evoluează în două etape:

 În prima etapă, infecţia produce o hipersensibilizare a organismului care se pune în evidenţă prin testarea intradermică cu tuberculină (IDR la PPD) la circa 6-8 săptămâni de la infecţie. Aceasta este tuberculoza primară. În această etapă, organismul dacă nu vine în contact cu un număr prea mare de bacili, este bine hrănit şi odihnit, reuşeşte prin propriile mecanisme să stopeze multiplicarea bacililor şi să împiedice evoluţia spre faza a doua; o minoritate din cei infectaţi în această etapă se îmbolnăvesc de tuberculoză primară localizată în plămâni şi ganglionii limfatici de lângă plămâni.

Aceştia se vindecă spontan şi boala lasă mici cicatrici calcare dar, există un mare grad de probabilitate de a trece în viitor în tuberculoză activă. O altă minoritate pot face în circa 6 luni o tuberculoză generalizată (miliară), meningeană, pleurală etc.

 A doua etapă este tuberculoza boală în care se produc leziuni organice sau tisulare

ce au ca rezultat necroza cazeoasă (un fel de puroi specific bolii) cu evoluţie cronică tot mai profundă, ducând în final, prin gravitatea leziunilor sau a complicaţiilor şi fără tratament, la deces. Aceasta este tuberculoza pulmonară post primară sau tuberculoza secundară care apare cel mai frecvent în primii 5 ani de la tuberculoza primară.

Sursa de îmbolnăvire este reprezentată de bolnavii cu tuberculoză pulmonară activă care elimină prin spută (salivă) bacili. Laptele nu este sursă de infecţie dacă este bine fiert deoarece bacilul bovin este distrus în 5-10 minute la 85°C sau în 2-3 minute la 100°C. Cele mai expuse sunt persoanele care locuiesc în aceeaşi casă şi în special cei care dorm în aceeaşi cameră cu bolnavul.

Posibilitatea unei persoane de a se îmbolnăvii de la o altă persoană depinde de:

• Cantitatea de bacili eliminati în aer – cu cât leziunile bolnavului sunt mai întinse şi mai severe, cu atât el elimină o cantitate mai mare de bacili;

• Timpul de contact în aceeaşi cameră cu o persoană bolnavă – cu cât timpul este mai lung, cu atât există un risc de îmbolnăvire mai mare;

• Igiena camerei – aerisirea camerelor este absolut obligatorie; eliminarea bacililor din cameră în atmosferă determină distrugerea acestora de către razele de soare;

• Starea biologică a persoanei care vine în contact cu persoana bolnavă este foarte importantă. Dacă aceasta suferă şi de alte boli, nu este bine hrănită sau odihnită, ea are un risc mai mare de a se îmbolnăvii.