Melanom Malign

Magnus şi alţi autori, în lucrări de dată recentă, constată o creştere a frecvenţei melanomului malign pe toată suprafaţa globului, iar Asheley (1978) consideră că această creştere ar putea fi explicată prin tendinţa actuală de expunere exagerată la razele solare.

În Australia, melanomul malign reprezintă o problemă majoră de

sănătate publică, 1 din 70 de locuitori ai acestei ţări fiind atinşi de această boală.

Şi în alte ţari cu populaţie de rasă albă, morbiditatea prin melanom malign este în creştere.

Distrugerea stratului de ozon din stratosferă, cu rol de filtru al radiaţiilor UVB cancerigene, reprezintă prin consecinţele sale o problemă de sănătate planetară, gazele clorofluorocarbonice distrugând acest strat. Acestea provin din vaporizatori cu freon, refrigeratori de la solvenţi şi sterilizanţi, de la zborurile supersonice.

Calcule estimative relevă ca o diminuare cu 1% a stratului de ozon antrenează o crestere cu 2% a incidenţei melanoamelor maligne. Dacă nu se vor lua măsuri energice ale reducerii producţiei industriale producătoare de gaze cloro-fluoro-carbonice în anul 2075, 40% din stratul de ozon va fi distrus şi se vor produce 150 milioane de cancere cutanate.

În scopul prevenirii acestor tumori, se vor evita expunerile solare intense şi intermitente în timpul copilariei şi adolesceţei, care par să joace un rol favorizant împortant. Se vor folosi de asemenea, mijloace de protecţie antisolară (pălării, cămăşi, creme antisolare, ochelari de soare etc). Posibilitatea unui factor ereditar, demonstrat la unele rase de animale a fost discutată şi la om, iar Anderson, Wallace, Exton, McLeod afirmă că determinarea genetică ar interveni în 6-11% din cazuri.

Predispoziţia personală este mult discutată, mai ales în cazul melanomului malign primitiv multiplu şi la subiecţii purtăotri de nevi foarte numeroşi (din care un anumit numar sunt de tip joncţional şi la un moment dat, pot intra “în agitaţie”.Al. Dimitrescu)

Rolul traumatismului în geneza melanomului malign a fost de mult timp discutat în legătură cu tumorile apărute pe nevi traumatizaţi sau supuşi unor iritaţii repetate (pantofi, haine, brici, pieptene etc).

Deşi există şi cazuri în care rolul traumatismului nu poate fi demonstrat, conduita clinică interzice distrucţia limitată a nevilor şi biopsiile parţiale şi impune extirparea cât mai rapidă a nevilor traumatizaţi.

Influenţa hormonilor sexuali este susţinută de creşterea bruscă a frecvenţei cazurilor de melanom malign după pubertate, cu maximum între 20-50 de ani, mai ales la femei, adică în perioada de mare activitate estrogenică. S-a observat activitatea nevilor după administrarea de estrogeni şi răspunsul favorabil la antiestrogeni.

Sarcina accelerează, după unii autori, creşterea si diseminarea melanoamelor maligne.

Melanomul malign apare mai frecvent la blonzii şi roscaţii cu piele albă şi ochi albaştri, iar la subiecţii de rasă neagră, melanomul malign apare, de regulă, pe regiunile cutanate, mai putin pigmentate, în special pe plantă.