Metode de recuperare medicală BFT a șoldului posttraumatic

1.Generalitati:

Soldul cea mai mare articulatie a corpului, este structurata pentru sprijin in ortostatism si mers (faza de propulsie) si pentru oscilatie (faza de pendulare). Ca pentru orice articulatie a membrului inferior, se poate in anumite situatii, sacrifica mobilitatea, dar niciodata stabilitatea.

Soldul este cea mai profunda articulatie fiind acoperita cu mase mari musculare, care protejaza articulatia de traumatisme directe. De accea incidenta traumatismelor soldului, exceptand fracturile (si acestea mai ales la varstnici), este relativ redusa si ca numar si ca varietati clincomorfologice. Entorsele, dupa unii nici nu ar exista, luxatile sunt rare (se fac mai ales posterior) si aceasta se explica prin rezistenta exceptionala a ligamentelor.

Traumatismele directe determina frecvent leziuni musculare cu formare de hematoame importante.

Traectele vaselor si nervilor in zona soldului sunt profunde si nu sunt lezate de obicei decat indirect, de capul femural luxat, sau fracturat, sau in fractura oaselor bazinului. Plagile penetrante sunt deasemenea foarte rare.

Se dezvolta insa in ultimul timp o categorie nou de “leziuni traumatice” ale soldului si anume soldul operat. Cresterea vertiginoasa a numarului de interventii ortopedochirurgicale pentru vechile “afectiuni medicale” ale soldului si in primul rand pentru coxartroza, a facut ca aceasta categorie sa ajunga pe locul second ca incidenta, dupa fracturi. Daca insa consideram in soldul operat si fracturile operate, atunci “sechelele” postoperatorii devin predominante.

2.Etiopatogenie

- Cauze:

Se intalnesc astazi destul de frecvent in conditile unor traumatisme violente, cum sunt accidentele de circulatie, caderile de la mare inaltime, surparile de pamant sau roci.

- Mecanisme de producere:

a)Contuziile si entorsele soldului:

In general contuzia urmeaza unei caderi pe reginune trohanteriana, iar entorsa, unei miscari fortate.

a) Luxatiile traumatice ale soldului:

In pozitia de flexie si adductie a coapsei, capul femural nu mai este mentinut in cavitatea cotiloida decat prin capsula. In aceasta pozitie o lovitura violenta care actionaeaza in axul coapsei forteaza capul femural,care trece prin capsula si se plaseaza in partea posterioara a fosei iliace externe.De asmenea, luxatia se poate produce si atunci cand coapsa flectata nu este in adductie mare si cand traumatismul actionaeaza dinapoi-inainte, ca in cazul surparilor de plafon in mine. In aceasta eventualitate capul femoral se luxeaza posterior numai dupa ce a fracturat partial spranceana cotiloida.

In general, cu cat adductia coapsei este mai mare, cu atat sansele de a produce luxatia fara fractura sunt mai numeroase si cu cat adductia coapsei diminua, cu atat mai mult luxatia posterioara se insoteste de fractura sprancenei cotiloide.

c) Fracturile parcelare ale capului femural:

Se produce printr-un traumatism indirect, marginea cotilului participand la desprinderea unui fragment inferior sau postero-inferior.

d)Fracturile gatului femoral:

Se intalnesc mai frecvent la femeile invarsta care sunt mai putin active si mai expuse la osteoporoza. Toate statisticile arata ca frecventa fracturilor gatului femoral creste cu varsta, 75% survenind dupa 60 ani.

In regiunea trohanteriana doua fascicule trabeculare pornind de la corticala diafizara interna si externa se incrucisaza, formand o oviga.

In portiunea mijlocie a gatului femoral, exista o zona numita zona Ward, in care densitatea tesutului osos este mai mica. Rezistenta diminuata a gatului femoral in aceasta zona face ca pana la varsta de 45 ani frecventa fracturilor mediocervicale sa fie mai mare decat a celor pertrohanteriene.

e)Fracturile marelui trohanter:

Fracturile izolate ale marelu trohanter sunt rar intalnite.Le gasim de obicei la tineri – cand sunt produse printr-o contractie musculara violenta, care smulge insertia osoasa a pelvitrohanteriene – sau la batrani, la care caderea pe trohanterul osteoporozat produce fractura cominutiva.

f)Fractura micului trohanter

Se intalneste la tineri si sunt datorate unei contractii violente a muschiului psoas iliac, opunandu-se unei alte forte de sens invers cum se intampla in placaj la rugby. Fragmentul fracturat este deplasat in sus de contracia musculara.

3.Anatomie patologica

a)Contuziile si entorsele soldului:

Extensiunea fortata a coapsei produce rupturi ale muschiului pectineu si a capsulei anterioare, iar adductia fortata determina rupturi ale muschilor adductori si deschiderea inferioara a capsulei articulare.

b) Luxatiile:

In urma violentei traumatismului, capul femoral iese printr-o brensa capsulara situata la partea inferioara. Din aceasta pozitie instabila, capul femoral urca fie inainte, fie inapoi, deplasarea fiind reglata de integritatea ligamentului Bertin si de contractie musculara.

Dupa pozitia pe care o ocup capul femoral luxat fata de cavitatea cotiloida, luxatia se imparte in doua categorii: luxatii anterioar si luxatii posterioare. Fiecare din aceste doua categorii cuprind cate doua varietati.

- Luxatiile posterioare: in luxatia inalta sau iliaca, capul urca inapoia cotilului, ocupand fosa iliaca externa, ligamentul “in Y” (Bertin) este intact, dar obturatorul intern, situat pe fata anterioara, incercuieste colulu femoral.

- Luxatiile anterioare: In luxatiia iliopubiana capul femulral desira partea anterointerna a capsulei si se situiaza inaintea ramurii orizontale a pubelui; in luxatia obturatoare prezinta capul femoral inaintea gaurii obturatoare, pe fata externa a muschiului obturator extern.