Cuprins
- CUPRINS pag 1
- PARTEA I
- I. Generalitati – definitie, clasificare, date epidemiologice pag 3
- II. Etiopatogenie – cauze, mecanisme, anatomie patologica pag 4
- III. Criterii de sustinere a diagnosticului
- a) examenul clinic – semne subiective si obiective pag 10
- b) invetigatii paraclinice – examenul radiologic, probe de laborator pag 11
- IV. Evolutie si prognostic pag 12
- V. Tratament
- 1. tratament profilactic pag 12
- 2. tratament igieno-dietetic pag 13
- 3. tratament medicamentos pag 13
- 4. tratament ortopedico-chirurgical pag 13
- PARTEA a II-a : TRATAMENTUL RECUPERATOR BFT
- 1. principiile si obiectivele tratamentului BFT pag 14
- 2. tratamentul prin hidro-termoterapie (tehnica, efecte) pag 16
- 3. tratamentul prin electroterapie (tehnica si efecte) pag 19
- 4. tratamentul prin masaj
- - efectele fiziologice ale masajului pag 21
- - descrierea anatomica a regiunii pag 23
- - tehnica masajului pag 24
- - mobilizarea articulatiilor (kinetoterapie) pag 25
- - gimnastica medicala pag 26
- 5. terapie ocupationala pag 27
- 6. tratamentul balneologic (ape minerale, namoluri) pag 28
- BIBLIOGRAFIE pag 29
Extras din proiect
METODE DE RECUPERARE MEDICALA BFT IN GLEZNA POSTTRAUMATICA
(ENTORSE, FRACTURI, LUXATII)
I. GENERALITATI
Includem in acest capitol sechelele traumatice ale gleznei considerand glezna si piciorul un complex anatomofunctional menit sa suporte intreaga greutate a corpului si in acelasi timp sa asigure mersul pe orice teren. Piciorul are, deci, un rol static si rol dinamic de aproape egala importanta fiind parghia terminala a locomotiei. Hohmann denumea piciorul : “o opera de arta arhitecturala a naturii.”
Tipurile lezionale ale macro traumatismelor piciorului sunt cele obisnuite : plagi, contuzii, entorse, luxatii, fracturi, care pot interesa toate structuriile anatomice: piele. Ligamnente, muschi, tendoane, articulatii, oase, vase si nervi. Aceste leziuni pot lasa sechele imediate sau tardive a caror filiatie cu traumatismul respectiv nu e greu de stabilit. Piciorul mai prezinta insa, frecvent, o serie de sindroame sau boli disfunctionale in a caror etiopatogenie micro traumatismul joaca un rol determinant. Astfel sunt unele bursite si tenosinovite, metatarsalgiile, osteonecrozele, sindromul tibial anterior etc.
Suprasolicitarea statica si dinamica a piciorului, agravata de o incaltaminte sablon si neadaptata anatomiei acestuia explica multitudinea suferintelor piciorului ce pot fi incadrate in patologia traumatica. In acest fel medicul fizioterapeut si recuperator este confruntat cu suferinte sechelare posttraumatice obisnuite (edem, redoare articulara, atrofii sau retracturi musculare, pareze etc) dar si cu tulburari de statica cu picior dureros cronic pe fond tot traumatic dar nu ca sechele ale unui traumatism unic, ci ale unor suprasolicitari mecanice continue.
Traumatismele gleznei sunt cele mai frecvente dintre toate localizarile traumatismelor aparatului locomotor, entorsele detinand primul loc, iar fracturile locul II in categoriile respective. Marea lor frecventa se explica prin faptul ca la acest nivel au loc miscari multiple comandate de nevoile de mobilitate ale piciorului, expus la diferiti factori traumatici ce actioneaza in conditii diferite.
Complexitatea aparatului osos si musculo-ligamentar alcatuit de catre articulatia mortezei tibio-peroniere cu astragalul face ca aceste traumatisme sa aiba un rasunet diferit asupra formatiilor respective in functie de directia si intensitatea de actiune a traumatismului si de gradul de rezistenta al elementelor solicitate. Astfel entorsele se produc de obicei printr-o miscare de inversiune a piciorului rezultata din supinatia combinata cu adductia si rotatia interna, deoarece ligamentul lateral extern solicitata in aceasta miscare este mai putin rezistent decat ligamentul lateral intern. In schimb fracturile maleolare sunt mai rare prin inversiune si apar cel mai des in urma miscarii de eversiune rezultate din combinatia miscarilor de abductie, pronatie si rotatie externa. Entorsele prin eversiune sunt exceptionale, ligamentul deltoidian rupandu-se de obicei in urma fracturii peroneului.
Luxatiile gleznei nu sunt niciodata simple nelimitandu-se doar la leziuni ligamentare ci insotindu-se cel mai frecvent de fracturi maleolare si fracturi marginale postterioare sau anterioare, dupa tipul luxatiei, traumatismul cauzal fiind de o deosebita intensitate. Mecanismul entorselor si fracturilor maleolare este de obicei indirect; numai fracturile pilonului tibial recunosc o cauza directa in majoritatea cazurilor.
Entosele – reprezinta un traumatism articular inchis ce cuprinde ansamblul leziunilor partilor moi articulare si periarticulare, produse printr-o miscare brusca si brutala, care depaseste limitele fiziologice ale articulatiei respective.
Fracturile – reprezinta intreruperea continuitatii unui os datorita uhnor lovituri directe (atunci osul se fractureaza in zona lovita) sau u a unui mecanism indirect, in acest caz, osul rupandu-se la distanta.
Luxatiile – sunt clasificate astfel : luxatii congenitale si luxatii traumatice.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Metode de Recuperare Medicala BFT in Glezna Posttraumatica - Entorse, Fracturi, Luxatii.doc