Metode de Recuperare Medicală BFT în Paralizii de Nervi Periferici ale Membrelor Inferioare

METODE DE RECUPERARE MEDICALĂ B.F.T ÎN

PARALIZII DE NERVI PERIFERICI ALE

MEMBRELOR INFERIOARE

PARTEA I.

I. GENERALITĂŢI – definiţie, clasificare, date epidemiologice

Implicarea nervilor periferici în cazul unor traumatisme ale membrelor conferă de la început un grad crescut de gravitate pentru viitorul funcţional al segmentelor respective.

În cadrul leziunilor complexe postraumatice, interesarea nervilor este aproape regulă. Este întâlnită destul de frecvent şi în traumatisme cu fracturi închise.

Paraliziile izolate ale nervilor periferici sunt datorate unor cauze locale. Nervii periferici pot suferi diferite traumatisme, intoxicaţii sau infecţii sau pot fi interesaţi într-un proces alergic. Nevrita, oricare ar fi cauza ei, realizează o întrerupere parţială sau totală a influxului nervos în nervul periferic, provocând tulburări motorii, senzitive sau senzitivomotorii în teritoriul corespunzător.

La aceste tulburări se asociază fenomene trofice şi vasomotorii, precum şi manifestări dureroase, de un anumit tip, care traduc lezarea fibrelor vegetative.

În cadrul paraliziilor periferice intră paralizia rădăcinilor, plexurilor, a trunchiurilor nervoase şi a ramurilor periferice.

II. ETIOPATOGENIE – cauze, mecanisme, anatomie patologică

Etiologie. Se recunosc aceleaşi grupe de factori pentru toate paraliziile de nervi periferici.

Traumatismul direct, cu impact imediat, prin plăgi pe traiectul nervului, fracturi de pelvis şi femur, contuzii fesiere (prin cădere pe fesă), fracturi ale oaselor gambei, luxaţii coxo-femurale, tibio-peroniere proximale sau manevre de reducere a luxaţiei, sau tardiv prin înglobarea nervului într-un calus vicios sau într-un ţesut cicatricial.

Factori compresivi prin tumori de vecinătate ale cavităţii pelviene sau abces al psoasului pentru nervul crural, anevrisme de arteră femurală sau poplitee. Compresiunea prelungită în poziţie „picior peste picior” sau parchetari – pentru nervul sciatic popliteu extern. Nervul tibial posterior poate fi comprimat în tunelul tarsian (situat sub ligamen-tul inelar intern, pe faţa internă a gleznei) – realizând sindrom de canal tarsian.

Factori iatrogeni: aplicaţii de forceps, intervenţii chirurgicale pe bazin sau canalul inghinal, compresiuni în poziţii operatorii care necesită abducţie sau flexie maximă a coapselor, compresiune prin garou sau braţele mesei ginecologice, injecţii intrafesiere greşit aplicate, tracţiuni asupra membrelor inferioare la nou născut.

Cauze generale: toate paraliziile de nervi periferici a căror cauză locală nu este evidenţiabilă trebuie să impună cercetarea unui diabet zaharat, unei periartrite nodoase, unei hemofilii (generatoare fie de hematoame ale psoasului, fie de hemoragii în teaca nervului), unei intoxicaţii cu alcool, plumb sau arsen, etc. fie a unui factor infecţios în special viral.

Din punct de vedere anatomo-patologic, leziunile de nerv periferic pot fi:

- Secţiune totală a nervului: este leziunea cea mai gravă, fără nici o şansă de vindecare spontană.

- Distrugerea axonului, dar păstrarea intactă a ţesutului conjunctiv al nervului.

- Lezarea teci de mielină, este leziunea caracteristică după compresiuni prelungite; de regulă se vindecă spontan. Se produce numai un blocaj trecător de conductibilitate.