Metode de reglare automată a implantelor cohleare pe baza datelor telemetrice

Dezvoltarea stiintei in general si a medicinii in special deschide pe de o parte noi orizonturi, iar pe de alta, impune o reevaluare continua a normelor existente.

In acest sens aparitia implantului cochlear ca metoda de tratament a surditatii totale a deschis noi campuri de cercetare nu doar in neurobiologie, otologie, psiholingvistica, ci si in domeniul eticii.

SCURT ISORIC:

Descoperirea ca stimulare electrica a sistemului auditiv poate crea o percepere a sunetului,s-a petrecut /a avut loc in anul 1790 , cand Alessandro Volta inventatorul bateriei electrice si-a plasat niste tije metalice in proprile sale urechi si pe care le-a conectat la un circuit de 50 de volti, a simtit o tresarire puternica si a auzit un sunet asemanator “unei supe care fierbe”.Alte experimente sporadice au avut loc pana cand auzul electric (amplificarea sunetului) a inceput sa se dezvolte in adevaratul sens al cuvantului in secolul al XX-lea.

Prima stimulare directa cu un electrod a unui nerv auditiv a fpst realizata in 1950 de chirurgii franco-algerieni Andre Djourno si respectiv Charles Eyries.Acestia au plasat sarmulite fine pe nervii expusi in timpul unei operatii si au raportat ca atunci cand curentul a fost aplicat pacientul auzea zgomote asemanatoare sunetului produs de o “roata de ruleta” si a unui “greier”.

In 1961 doctorul american William House a tradus lucrarea chiruurgului Djourno si a realizat dispozitivele pe care le-a implantat la 3 pacienti.In anul 1969 cu ajutorul lui Jack Urban doctorul House a creat primul implant cohlear purtabil.Tehnologia utilizata de House folosea un singur electrod si a fost conceputa pentru a ajuta la cititul pe buze.In timpul anilor ’70 cercetatorul Graeme Clark de la Universitatea din Melbourne a conceput implanturi care studiau cohlea in puncte multiple iar la 1 august 1978 Rod Saunders,locuitor al orasului Melbourne a fost prima persona din lume caruia i s-a facut un implant cohlear cu canale multiple.

In decembrie 1984 implantul cohlear australian a fost aprobat de catre “Food and Drug Administration” din SUA ca putand fi implantat adultilor americani.In 1990 asociatia FDA a scazut varsta acceptat pentru un implant cohlear la 2 ani,apoi la 18 luni in 1998 si in sfarsit la 12 luni in anul 2002.Cutoate acestea a fost data si o aprobare speciala pentru copii in varsta de 6 luni in SUA si pentru cei de 4 luni pe plan inetnational.

De-a lungul anilor ’90 componentele externe care erau purtate pe corp au devenit din ce in ce mai mici datorita dezvoltarii electronicii in miniatura.In anul 2006 majoritatea copiilor de varsta scolara folosesc un mic dipozitiv dupa ureche (BTE),dispozitiv de vorbire de marimea unui dispozitiv de auz.Copii care sunt mai mici ,ei sunt predispusi spre a folosi dispozitivul eronat de aceea acestia poarta aparatul pe sold intr-un pachetel sau intr-un mic ham.Dispozitivul ester conectat prin fire la microfon si tranzmitatorul de la nivelul urechii sau a gatului.

Aproape 3000 de oameni din intreaga lume folosesc implantul cohlear bilateral acest numar incluzand 1600 de copii.

Introducere:

Implantul cohlear reprezinta un dispozitiv electronic indicat a fi implantat în cazul pacientilor cu hipoacuzie neurosenzoriala severa-profunda care beneficiaza putin sau deloc de pe urma dispozitivelor auditive.

Hipoacuzia - handicapul de auz

Auzul reprezinta unul dintre simturile fundamentale ale omului. Alterarea functiei auditive produce tulburari in orientarea pacientului in mediul inconjurator, dar mai ales dificultati de comunicare cu semenii. Scaderea auzului, denumita si surditate sau hipoacuzie, nu este de fapt o boala ci un simptom ce poate avea cauze multiple.

Surditatea copilului constituie o preocupare aparte a medicinii deoarece, spre deosebire de adult, pierderea de auz suferita la o varsta frageda influenteaza profund si grav formarea intelectuala si psihologica a copilului.

Copilul surd traieste cu un sentiment de frica si de izolare

Surditatea copilului se manifesta in principal prin semne generale care trebuie cunoscute atat de familie, cat si de alte persoane, care se ocupa de ingrijirea si educarea copiilor. Acestea sunt reprezentate prin tulburari de limbaj, tulburari de dezvoltare intelectuala si tulburari psihoafective. Copilul care este surd nu poate acumula bagajul de cuvinte necesar vorbirii si nu-si formeaza automatismele nervoase necesare limbajului. Defectiunea de vorbire este cu atat mai severa cu cat surditatea copilului se instaleaza mai devreme. Surditatile congenitale si cele aparute dupa nastere, pana la varsta de 2 - 3 ani, care este varsta de insusire a limbajului, produc surdomutitate.

In lipsa auditiei, care este suportul unei anumite forme de gandire, copiii surzi nu-si pot forma si dezvolta gandirea conceptuala, lipsindu-le reprezentarea acustica a cuvintelor vorbite. Copilul surd are un sentiment de izolare, evenimentele la care asista i se par incoerente, de neinteles pentru el, anturajul i se pare strain si ostil. Copiii cu hipoacuzie usoara pot fi descoperiti la scoala prin greselile pe care le fac la scrisul dupa dictare.

Implantul cohlear – tratamentul adecvat

hipoacuziei neurosenzoriale profunde bilaterale

Hipoacuzia bilaterală permanentă reprezintă o condiţie patologică importantă şi relativ frecventă în rândul nou-născuţilor, având o incidenţă de 1,3– 3,1/1000 nou-născuţi vii.

Din datele statistice actuale, această rată de incidenţă a hipoacuziei este de 60 ori mai mare decât incidenţa afecţiunilor metabolice congenitale pentru care există în prezent un program de screening universal (ex. fenilcetonuria - incidenţă de 1/20000 nou-născuţi vii).

Din păcate pentru copii, hipoacuzia este un defect invizibil la naştere, astfel încât copiii hipoacuzici arată şi se comportă la fel ca nou-născuţii cu auz normal. De aceea, în lipsa unei detecţii active a hipoacuziei, aceasta va fi depistată de-abia la 12-24 luni, când părinţii observă lipsa de dezvoltare a limbajului la copil.