Mucoasa nazală

GENERALITATI

Am ales aceasta tema de referat pornind de la motivatia ca afectiunile

respiratorii au avut intotdeauna o larga raspandire si ele cuprind in mod

inevitabil prima parte a cailor respiratorii si anume nasul.

De asemenea, aplicarea nazala este un drum interesant si promitator

pentru transportul medicamentelor in calea sistemica intrucat el ofera cateva

avantaje: o intrare directa a medicamentelor in circulatia sistemica, ocolirea

primului pasaj hepatic pentru medicamentele care sufera transformari la acest

nivel, o scurtare a timpului de aparitie al efectului si o scadere a dozei de

administrare.

Din punct de vedere histologic, mucoasa nazala furnizeaza o cale

potentiala buna pentru sistemul de transport al medicamentelor. Suprafata

mucoasei nazale umane este de aproximativ 150 cm² si impreuna cu activitatea

vasculara densa furnizeaza o suprafata de absorbtie excelenta.

De aceea, calea nazala constiutie o alternativa chiar la administrarea

orala si parenterala, deoarece se cunoaste faptul ca exista medicamente care nu

prezinta activitate terapeutica la administrarea orala datorita degradarii in

fluidele tractului gastrointestinal sau absorbtiei lor digestive dificile sau

inexistente.

CAPITOLUL 1-″ASPECTE DE ANATOMIE SI

FIZIOLOGIE NAZALA″

Cavitatile nazale nu reprezinta simple canale care permit trecerea

aerului inspirat catre caile respiratorii inferioare, ci joaca un rol important in

conditionarea aerului inainte de a patrunde in trahee si asigura apararea

organismului fata de elementele nocive din atmosfera. Cavitatea nazala

indeplineste aceste functii datorita structurii sale anatomice si mai ales datorita

caracteristicilor speciale ale mucoasei care o captuseste.

Nasul este despartit in doua parti (fosele nazale sau cavitatile nazale) de

septul nazal, iar mucoasa nazala captuseste toti peretii foselor nazale, cu

exceptia narilor. Aceasta mucoasa este compusa dintr-un epiteliu caracterizat

prin diferite elemente celulare si printr-o pelicula groasa ce contine, in afara de

glandele specifice, o retea vasculara densa, dublata de o retea nervoasa.

Aparatul respirator este format din cai aeriene superioare ( nasul,

faringele si laringele) si cai aeriene inferioare (traheea, branhiile si alveolele

pulmonare).

Primul segment prin care trece aerul inspirat este nasul, care are un rol

foarte important in″prepararea″ aerului ce trebuie sa ajunga in plamani: incalzit,

usor umezit,lipsit de impuritati indiferent de faptul ca in atmosfera aerul poate fi

foarte cald, uscat sau forte umed, plin de impuritati sau microbi.

Structura osoasa

Nasul, organul celor doua fose nazale, este format dintr-un schelet in

acelasi timp osos si cartilaginos, acoperit de parti moi si se intinde de la nari la

rinofaringe. Septul este constituit dintr-un schelet cartilaginos, care desparte in

doua fose nazale.

Fosele nazale sunt divizate si ele in trei regiuni : vestibulul, atrium sau

regiunea preturbinala si regiunea turbinala ce contine un etaj supeior olfactiv,

un etaj mijlociu, sediul unitatii nazo-sinuziene si un etaj inferior respirator.

Narile, sau vestibulul narilor, care reprezinta intrarea anterioara a

cavitatii nazale, au forma unei palnii a carei parte ingustata este orientata in

directia ostiumului intern. Acesta din urma, situat cam la 15 mm de centrul

orificiului nazal, formeaza limita dintre piele si mucoasa nazala si separa

vestibulul de atrium.

Dupa vestibul, se patrunde in regiunea preturbinala, zona de tranzitie , al

carei perete extern este format din cartilajul lateral.

Regiunea turbinala care urmeaza este caracterizata de structuri

anatomice particulare : cornetele care-i confera originalitate. Acestea sunt

lamele osoase alungite, spiralate, prezentand o margine fixa atasata de peretele

extern al foselor nazale si o margine libera.

Meaturile, spatii situate intre cornete si peretele nazal extern, inchid

orificiul canalului vaso-lacrimal, cat soi orificiile sinusurilor maxilar, frontal si

etmoidal.

Din acest aranjament anatomic rezulta o cavitate larga, dar al carei

spatiu,permitand circulatia curentului aerian,este ingust. La nivel nazofaringian

septumul se termina si caile aeriene se impreuneaza din nou.

Mucoasa respiratorie (pituitara)

Mucoasa respiratorie captuseste peretii foselor nazale, cu exceptia zonei

olfactive, captusite de mucoasa olfactiva. Ea se continua si in sinusuri cat si in

regiunea rinofaringiana.

La om se disting mai multe tipuri de epiteliu ce acopera caile nazale.

Vestibulul,in contact direct cu mediul inconjurator,este acoperit cu o captuseala

de tip cutanat: epiteliu stratificat, cheratinizat si acoperit de scuame si prezinta

glande sudoripare si sebacee, precum si perisori denumiti ″perisori vibratori″.

Odata depasit ostiumul intern epiderma isi pierde cheratina si se

transforma treptat in mucoasa. La nivelul atriumului se gaseste un epiteliu cu

scuame ce prezinta in partea posterioara microvilozitati de lungime variabila,

dar scurte, caracteristice unui epiteliu de tranzitie.

Epiteliul olfactiv prezent in etajul superior al regiunii turbinale este de

tip cilindric pseudostratificat ciliat si este caracterizat prin prezenta celulelor

olfacto-senzoriale Schultze. Cilii, rigizi si scurti, sunt lipsiti de elemente

motoare si au un rol important doar in functia senzoriala.

Cornetele mijlociu si inferior sunt acoperite de un epiteliu respirator

cilindric pseudostratificat ciliat, ai carui cili vibratili constituie o structura

caracteristica. Tranzitia intre mucoasa olfactiva si respiratorie este brutala.

Suprafata totala a mucoasei nazale este de aproximativ 140–170 cm cu

un epiteliu avand o grosime de 20 – 30 µm, in timp ce suprafata mucoasei

olfactive, care nu reprezinta decat 2 cm², este constituita dintr-un epiteliu mai

gros, in jur de 60 – 70 µm.