Nașterea prin cezariană

ARGUMENT

Motto: ”Cum ați putea voi bănui câte lumi mișună într-o rază de soare, câte lupte se dau într-o gaură de furnici, câte dureri ascunde o inima de mamă trudită și câte daruri se pot naște într-un suflet de copil!”

Panait Istrati

Ce poate înnobila sufletul unei femei mai mult decât aceea de a da naștere copilului ei?

Și ce nu face o femeie pentru a ajunge să-și strângă la piept sufletul ei?

În urmă cu 8 ani eu am fost una dintre acele femei, care mânată de dorința de a fi mamă am fost capabilă de orice sacrificiu, de orice risc.

Personal, fiind una dintre cele câteva mii de paciente care anual trec printr-o operație de cezariană, m-a motivat să dezvolt această temă.

Justificat menționez că știu din proprie experiență prin ce trece o pacientă operată de cezariană, îi cunosc sentimentele, trăirile și nevoile, îi respect dorințele, suferințele și temerile.

Doresc ca prin aprofundarea acestei teme să-mi aduc contribuția, fie ea și minim semnificativă, la ajutorarea proaspetelor mămici, care involuntar trebuie să facă mari sacrificii pentru a putea să se bucure de copilul lor.

CAPITOLUL I

ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA UTERULUI

1.1. Anatomia uterului

Uterul sau mitra este un organ musculos cavitar nepereche, aşezat în partea mediană a cavităţii pelvine între rect şi vezica urinară, în care au loc importante fenomene legate de gestaţie şi de naştere. Constituie segmentul intermediar dintre vagin şi trompe. El ia naştere din canalele lui Miller.

Forma: uterul are formă conică, turtită, comparată cu o pară cu porţiunea mai mare în sus, iar cea mică în jos. A fost asemănat cu o ploscă sau cu o mitră.

Dimensiunile medii: are o lungime de 6 - 8 cm, iar lărgimea este de 4 cm. Este turtit antero- posterior astfel încât cavitatea uterină este triunghiulară şi virtuală. Are o capacitate de 3 - 4 cm3, la nulipare şi 5 - 6 cm3 la multipare. Ritmul de creştere a colului uterin este mai rapid între 1 şi 5 ani, apoi se intensifică odată cu creşterea corpului.

În morfologia externă a uterului observăm:

- o faţă anterioară orientată spre vezica urinară;

- o faţă posterioară orientată spre rect şi ansele intestinului subţire;

- o margine laterală stângă şi alta dreaptă.

Uterul prezintă următoarele diviziuni:

- fundul uterului - extremitate superioară, loc de inserţie a trompelor;

- corpul uterului - porţiune mijlocie;

- istmul - nu se poate distinge de corp; ajunge până la 1 cm deasupra orificiului intern uterin, formează în ultimul trimestru al sarcinii segmentul inferior;

- colul uterin - pe circumferinţa sa se inseră vaginul, care urcă mai sus pe faţa posterioară; i se descriu o porţiune supravaginală şi alta vaginală.

FIG. 1.1. Uterul

Corpul uterului este puţin turtit antero-posterior, de aspect conoid, cu o faţă anterioară plană și o faţă posterioară uşor bombată. Marginile dreaptă şi stângă sunt convexe la multipare şi concave la nulipare.

Corpul uterin este supus inflaţiei hormonilor ovarieni şi puerperalilăţii. Mai mult decât celelalte segmente ale aparatului genital. El este implantat oblic faţă de vagin, axul uterului făcând cu axul vaginului un unghi deschis înainte numit unghiul de versiune.

Această deschidere înainte a fost numită anteflexia fiziologică a uterului. Înclinaţia uterului pe vagin poate varia în mod fiziologic sau patologic, astfel că: axul corpului uterin face cu axul colului uterin un unghi deschis înainte denumit unghiul de flexiune.

În mod normal uterul este situat în plan sagital, uşor anteversat şi anteflectat. El are o mare mobilitate şi îşi menţine poziţia datorită ligamentelor sale largi, rotunde şi utero-sacrate. În afară de acestea, uterul mai este menţinut, şi de ţesutul conjunctiv pelvian, cât şi de sistemul de susţinere constituit din planşeul pelviperineal. Peretele colului uterin este constituit dintr-un strat muscular dens: miometru, endometru – tapetat între cavitatea peritoneală de peritoneu, perimetru.

Miometrul din punct de vedere morfologic prezintă importanţă în înţelegerea dezvoltării în timpul gestatiei şi a dinamicii uterine din travaliu.