Noțiuni de anatomie

CAPITOLUL I – PREZENTAREA NOŢIUNILOR DE ANATOMIE ŞI

FIZOIOLOGIE A CAVITAŢI BUCALE

1.1. PREZENTAREA NOŢIUNILOR DE ANATOMIE ŞI

FIZOIOLOGIE A CAVITAŢI BUCALE

1.1.1. ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA CAVITĂŢII BUCALE

Cavitatea bucală este primul segment al tubului digestiv având funcţii: digestivă, respiratorie, fonaţie intervenind în: mimică şi limbajul articulat.

Cavitatea bucală este despărţită de arcadele alveolo- gingivo- dentare în două părţi: - Vestibulul bucal fiind un spaţiu în formă de potcoavă, limitat între arcade, pe de- o parte buze şi obraji.

- Cavitatea bucală propriu- zisă este delimitată înainte şi pe laturi de arcadele alveolo- gingivo- dentare, în sus de bolta palatină, care o separă de fosele nazale, în jos de plaşeul bucal pe care se află corpul limbii şi glanda sublinguală. Bolta palatină este formată în partea anterioară de palatalul dur. Scheletul osos al palatului dur este acoperit de mucoasa palatină. Vălul palatin sau palatul moale este o formaţiune cu aspect patrulater având o poziţie oblică, cu marginea sa antero- superioară inserată pe marginea posterioară a palatului dur, iar marginea inferioară este liberă, pe ea prinzându-se mediana luetă sau uvula(omuşorul). La baza luetei pornesc arcurile palatine anterior şi posterior între care se gaseşte AMIGDALA sau TONSILA PALATINĂ. Din partea laterală a vălului palatin pornesc stâlpii lojii amigdaliene

LOJILE AMIGDALIENE participă împreună cu baza limbii şi vălul palatin la formarea istmului buco-faringian. Fiecare lojă are un aspect conic, cu vârful în sus şi baza în jos.Peretele anterior cât şi cel posterior al lojei amigdaliene sunt reprezentaţi de pilierii amigdalieni, fiecare conţinând câte un muşchi, anterior muşchiul gloso-stafilin, iar cel posterior muşchiul faringo- stafilin, ambii primind intervenţie de la plecxul faringian.

BAZA loji amigdaliene corespunde şanţului glosso- faringian, iar vârful corespunde celor doi pilieri.

CONŢINUTUL loji amigdaliene este reprezentat de către amigdala palatină având dimensuniile cuprinse între 20-25mm şi 10mm grosime.

TONSILELE PALATINE numite în mod curent în clinică amigdale sunt organe limfoide cu rol de apărare a organismului.

Tonsilele palatine şi-au luat numele după asemănarea lor cu un sâmbure de piersică. Au forma unui ovoid turtit, orientat oblic de sus în jos şi dinainte înapoi având culoarea roşiatică.

La adult o tonsilă normală măsoară 4 cm lungime, 1,5 cm lăţime şi 1 cm grosime. Cea mai mare dezvoltare o are copilul, la vârsta de 5-6 ani, după care regresează treptat. Tonsila palatină am vazut ca se găseşte situată în fosa tonsilară, limitată între arcul palatoglos şi cel palato faringian. Proiectată la suprafaţă ea răspunde cu aproximaţie unghiului mandibulei. La acest nivel există un punct dureros în tonsilite.

Tonsila are două feţe, două margini şi două extremităţii. Faţa medială (internă) priveşte spre vestibulul faringian, este uşor convexă, neregulată presărată cu un numar variabil (10-30) de mici depresiuni, fosetele tonsilare care reprezintă deschiderile criptelor tonsilare. În unele stări patologice ele pot fi pline cu puroi. Faţa laterală (externă) este în raport cu faringele. La acest nivel peretele faringelui este format de muşchiul tonsiloglos, tunica fibroasă a faringelui şi muşchiul constrictor superior care îşi impleteşte fibrele cu ale muşchiului stilo faringian.