Periartrită scapulohumerală

INTRODUCERE PRIVIND MOTIVAREA ALEGERII TEMEI

Periartrita scapulo-humerală este un sindrom clinic complex căruia i se cuvine să i se acorde mare atenţie, ţinând cont că se manifestă prin durere, rigiditate şi impotenţă funcţională.

Periartrita scapulo-humerală este o suferinţă pentru care adesea bolnavul merge la medic. Este o afecţiune întâlnită atât la bărbaţi, cât şi la femei, îndeosebi la persoanele active cu vârsta de peste 40 de ani.

Periartrita scapulo-humerală care nu este complet sau suficient tratată poate duce la invaliditate, din acest motiv fiind necesară observarea cât mai timpurie a tulburărilor biomecanice, a rănilor şi deformaţiilor şi a lipsei funcţionalităţii care apare la nivelul articulaţiei scapulo-humerale.

În cadrul studiului de biomecanică a aparatului locomotor s-a demonstrat că forma şi funcţia sunt strâns legate, de aceea în practica reumatologică trebuie folosite metode obiective de testare care să arate gradul exact al tulburărilor determinate de leziunea reumatismală.

Tot după criterii obiective trebuie determinate: corecta individualizare a terapiei, evoluţia bolii, eficacitatea tratamentelor, dinamica recuperării funcţionale.

Fără o apreciere amănunţită a evoluţiei recuperării prin mijloace kinetoterapice nu ne putem da seama de eficacitatea programelor aplicate, deoarece utilizarea unor metode neadecvate sau cu eficienţă redusă, pot avea repercursiuni asupra articulaţiei, mergând chiar până la invaliditate.

Un alt aspect este cel social, deoarece aşa cum s-a arătat mai sus, deşi periartrita scapulo-humerală nu este o boală gravă, totuşi prin manifestările clinice (durere, tumefierea articulaţiei, impotenţa funcţională de diferite grade) duce la incapacitate de muncă pentru o perioadă mai mică sau mai mare de timp, cu efect asupra bugetului familial, a eficienţei activităţii, în colectivul din care bolnavul face parte.

În această lucrare am încercat să găsesc unele modalităţi de aplicare timpurii şi metodic a mijloacelor şi procedeelor kinetoterapice, prin care să se restabilească cât mai mult posibilităţile funcţionale scăzute sau pierdute.

Capitolul 1. SIMPTOMELE AFECŢIUNII

În 1874, Duplay descriere pentru prima dată periartrita scapulo-humerală. El punea toate suferinţele umărului pe seama bursitei subacromio- deltoidine. La cunoaşterea mai aprofundată a sindromului şi-au adus aportul şi Codman şi Seze.

Periartrita scapulo-humerală este o suferinţă pentru care adesea bolnavul merge la medic. Este o afecţiune întâlnită atât la bărbaţi, cât şi la femei, îndeosebi la persoanele active cu vârsta de peste 40 de ani.

Termenul de periartrită, care semnalează faptul că sunt în cauză structurile periarticulare câteodată nu corespunde realităţii, nefiind vorba despre un proces inflamator.

Periartrita scapulo-humerală (PSH) este un sindrom clinic, care se caracterizează prin durere, rigiditate şi nefuncţionalitatea umărului, asociate într-o măsură mai mică sau mai mare, cauzată de procese patologice care preocupă ţesuturile periarticulare (tendoane, burse) şi uneori capsula articulară.

Periartrita scapulo-humerală are cinci forme clinico-anatomice-funcţionale destul de bine stabilite:

- umărul dureros simplu,

- umărul acut hiperalgic,

- umărul mixt,

- umărul blocat,

- umărul pseudoparalitic.

1.1 Umărul dureros simplu

Este o formă clinică deosebită, cunoscută şi ca periartrită dureroasă simplă neanchilozantă. Această formă de periartrită scapulo-humerală este urmarea rănilor degenerative (uneori calcificate) ale tendoanelor celei de-a doua articulaţii, mai ales tendoanele supraspinosului şi bicepsului.

Aceasta este cea mai des întâlnită formă clinică. Bolnavul manifestă dureri uşoare în umăr când se îmbracă, se piaptănă sau când îşi foloseşte braţul prin cărarea unor greutăţi. Durerile pot deranja bolnavul în timpul somnului, acutizându-se în anumite poziţii.

Caracteristica acestei forme clinice este păstrarea mobilităţii, fiind rare cazurile când apare o nefuncţionalitate a umărului din cauza durerii.

La examenul clinic se constată mobilitatea activă sau pasivă a articulaţiei umărului şi se localizează zonele dureroase.