Plan de Ingrijire al Bolnavilor cu Hernie

Imagine preview
(8/10 din 2 voturi)

Acest proiect trateaza Plan de Ingrijire al Bolnavilor cu Hernie.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 80 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 8 puncte.

Domeniu: Medicina

Extras din document

Motivatia temei alese

Chirurgia ca domeniu de activitate , este stiinta si arta , in acelasi timp , ce are ca scop redarea sanatatii bolnavilor sau cel putin usurarea suferintelor lor , prin interventia mainilor armate sau nu de instrumente .

Chirurgia nu se practica dupa formule matematice , nefiind posibil sa fie transpusa in ecuatie de tipul A = B ( A reprezentand diagnosticul afectiunii chirurgicale in cauza , iar B inter-

ventia chirurgicala necesara rederarii sanatatii bolnavului ) ,deoarece are ca obiect bolnavi , si nu boli , si fiecare bolnav , ca structura fizica si psihica , ca mod de reactie la boala , ca situatie operatorie si ca raspuns la solicitarile operatiei , este o individualitate .

A gandi ceva sau a gandi la ceva denota constiinta unei directii catre un domeniu de idei sau catre o sfera conceptuala . A gandi prin tine insuti inseamna a pune in joc intreaga ta capacitate de discernamant in insusirea parerilor altora fara a le ramane vasal credincios pentru ca chirurgia este o stiinta nobila si in chirurgie apar lucruri noi .

De la primul contact cu bolavul , pana cand acesta paraseste spitalul , vindecat , deciziile si actiunile chirurgului si asistentei medicale trebuie sa fie efecte ale gandirii chirurgicale , sa poarte pecetea ei .

Gandirea chirurgicala este gandirea particulara , care guverneaza obiectul activitatii chirur-

gului : restabilirea sanatatii sau cel putin ameliorarea suferintei bolnavului , este expresia scopului chirurgiei . Aparitia ei este strans legata de constituirea chirurgiei ca domeniu de activitate .

Se poate spune ca in fapt , chirurgia este mana armata sau nu de instrumente , condusa de gandirea chirurgicala .

Termenul “ chirurgie “provine din “ kheirurgia ” , care in greaca veche , avea semnificatia de lucru manual in general . Temenul , acesta s-a restrans , de asa maniera incat in operele hipo-cratice si mai ales in compilatiile lui Aulus Cornelius Celsus “ kheirurgos ” apare ca semnificatia de medic care trateaza oarecare leziuni prin acte manulale .

La apogeul hipocratic al medicinii , chirurgia nu era mentionata ca un domeniu terapeutic ; tot ce avea drept scop era de a conserva sau reda sanatatea indiferent de mijloacele folosite : regim , substante medicamentoase , masuri igienice sau acte manuale .

Experienta echipei din serviciul de chirurgie sta la baza succeselor sale operatoare , care-i

dau sentimente de satisfactie deplina , majora .

Chirurgia , trebuie sa fie expresia gandirii chirurgicale , altfel devine o munca de robot ,

inapta sa traduca in viata nobilul scop al chirurgiei : redarea sanatatii bolnavilor prin interventia

mainilor .

“ Gandirea chirurgicala conduce si arta executa .”

Geniul nedezmintit al chirurgului nu se dovedeste niciodata atat de indraznet creator , ca atunci cand este in incurcatura . Sa ramai receptiv la “nou” sa discerni ce este bun , sa-l asimilezi si sa-l faci element in slujba gandirii tale chirurgicale .

“ Chirurgul , spunea Robert Mallet , isi releva personalitatea in campul angoaselor noastre . Destinele noastre se intretaie . Chiar daca unul joaca in acel moment totul , pentru celalalt momentul nu reprezinta decat un element al cotidianului , care se poate reduce la cateva clipe . Acest raport , al unui gest prompt , trecator , repede uitat uneori , fata de permanentul vietii celor care recepteaza gestul , sta , fara indoiala , la originea mitului chirurgiei “ Omul a fost nevoit sa lupte , din timpuri stravechi , cu clima , cu fortele naturii , cu animalele salbatice . Apoi razboaiele l-au supus dease-menea la grele incercari . In contact cu acestea , el a fost adesea ranit . Omul a inteles de pe atunci ca trebuie sa-si vindece ranile pentru a supravietui . Asa a aparut chirurgia cu manierele ei , complet empirice , dar pentru aceea vreme , de o mare eficacitate .

Munca asidua , adeseori anonima , minunatilor , predecesori ai chirurgilor de azi a facut din chirurgie o stiinta vasta , cu nenumarate subspecialitati si nelimitate posibilitati de vindecare . Mai mult decat atat , in prezent se considera ca actul chirurgical - actul manual - este numai o mica parte din complexul asamblului care actioneaza pentru vindecare si redarea bolnavului familiei , societatii si muncii . De foarte multa vreme chirurgul nu mai poate sa actioneze singur , in vederea obtinerii suc-cesului asteptat . El are nevoie de un numar mare de ajutoare .

Este vorba de o munca in echipa , iar asamblul activitatii este foarte complex . Astfel , chirurgul de azi si ajutoarele sale trebuie sa se preocupe si de profilaxia afectiunilor chirurgicale , cu atat mai mult de prevenirea complicatiilor acestora .

Datoria tuturor cadrelor sanitare - medicale si medii -din tara noastra este ca prin insusirea unor bogate si cat mai aprofundate cunostinte in domeniu sanitar si prin indeplinirea cu devotament a datoriei fata de bolnavi , sa contibui la valorificarea din plin a conditiilor de lucru ce s-au creat si se vor crea , pentru imbunatatirea in continuare a indiciilor calitativi ai asistentei sanitare acordate .

Peretele abdominal

Peretele abdominal este constituit din musculatura abdominala , acoperita din fascia superfi-ciala a abdomenului , de un strat mai mult sau mai putin intins de tesut celuloadipos si de piele . Muschii abdomenului sunt reuniti intr-un sistem ce realizeaza o veritabila arhitectura functionala si care asigura cel mai inalt grad de eficacitate . .Muschii care circumscriu peretele abdominal pot fi impartiti in cinci grupuri : anterior, format din muschiul drept abdominal si piramidal ; lateral din care fac parte cei trei muschi lati ai abdomeniului , respectiv oblicul extern , oblicul intern si trans-versul ; posterior , compus din muschiul patratul lombar , psoasul mare si psoasul mic , carora li se mai pot adauga muschiul latissim sau dorsalul mare si masa comuna a muschiului erector spinae ; superior , reprezentat de diafragma ; inferior , diafragmul pelvin .

Musculatura abdominala isi are originea in mai multe miomere si , in consecinta , este inervata de mai multi nervi segmentari , fapt ce confera posibilitatea contractiei sectoriale a acestor muschi . O alta caracteristica o reprezinta faptul ca muschii lati ai abdomenului prezinta , fiecare , cate o aponevroza anterioara , iar oblicul intern si transversul au si o aponevroza posterioara , in timp ce oblicul extern se continua posterior cu o fascie conjuctiva , ce adera la apronevroza posterioara a tranversului si care alaturi de aponevroza dorsalului mare , intra in constitutia fasciei toracolombare .

Fisiere in arhiva (1):

  • Plan de Ingrijire al Bolnavilor cu Hernie.DOC