Cuprins
- Cap. 1: Studii şi cercetări cu caracter medical.
- 1.1 Generalităţi
- 1.2 Anatomia gleznei
- 1.3 Fiziologia gleznei
- 1.4 Patologia gleznei
- 1.5 Tehnici şi metode de tratament
- Cap. 2: Studiul comparativ, constructiv şi funcţional al echipamentelor existente
- 2.1 Brevete
- Cap. 3: Prezentarea soluţiei proiectate.
Extras din proiect
1.1 Generalităţi
Glezna este o structură complexă ce înglobează mai multe articulaţii ce unesc gamba de laba piciorului. Din cauza complexităţii sale, conţine aproximativ 30 de oase, toate componentele sale se mişcă dependent una faţă de cealaltă. Ca rezultat se obţine o mişcare cu caracter complex. Uneori amplitudinea mişcării este atât de mare încât nu putem face distincţie între mişcarea complexă şi componentele sale primare. Funcţiile de bază ale gleznei sunt de a mării numarul gradelor de mişcare ale omului, de a absorbii şocul produs de greutate în timpul pasului şi de a oferii mişcării cursivitate.
Glezna, ca şi componentă a membrului inferior este subiectul a numeroase studii ştiinţifice. Numeroasele afecţiuni ce au ca efect pierderea capacităţii motorii parţiale sau totale a gleznei au determinat cercetări atât în domeniul medical cât şi cel ingineresc.
Încă de la început s-au impus două direcţii de cercetare: prima, descoperirea de metode şi dispozitive de înlocuirea a funcţiilor sale , cazul protezelor; cea de a doua, asistarea acestora până când parametrii naturali ai organului revin la normal, cazul ortezelor.
1.2 Anatomia gleznei
Glezna sau articulaţia talocrurală face legătura dintre capetele distale ale tibiei şi fibulei şi trohlea talusului. Practic sunt asociate articulaţiile tibiotalară, fibulotalară şi articulaţia tibiofibulară distală. Articulaţia gleznei reprezintă veriga inferioară a triplei extensii. Ea asigură poziţia orizontală a piciorului care se transformă într-o platformă stabilă, capabilă să transmită greutatea corpului spre sol indiferent de forma reliefului. Kinematic, are o contribuţie hotărâtoare în realizarea pasului prin ridicarea călcâiului şi împingerea centrului de greutate al corpului înainte în flexia plantară.
Constructiv această articulaţie este alcătuită din:
- suprafeţele articulare - reprezentate de cele aflate pe corpul talusului;
- capsula articulară – se inseră în jurul suprafeţelor articulare, este mai subţire posterior unde este în formată din fibre transverse şi anterior unde se inseră pe gâtul talusului. Membrana sinovială tapetează suprafaţa internă a capsulei şi trimite o prelungire superioară între tibie şi fibulă.
- ligamentul colateral medial sau deltoid – este o structură triunghiulară puternică cu originea pe marginile maleolei mediale şi inserţia pe o varietate de elemente din structura scheletului piciorului.
Articulaţia gleznei este un ginglym uniaxial cu un singur grad de libertate, ceea ce presupune existenţa unor ligamente colaterale puternice, care împreună cu capsula să asigure conducerea ligamentară a mişcărilor.
Glezna este stabilă prin forma ei, care permite corpului talusului să se angreneze în scoaba dintre tibie şi fibulă. Ligamentele talofibular anterior şi calcaneofibular sunt stabilizatorii laterali, iar ligamentul deltoid stabilizator media al articulaţiei. În timpul mişcării există o deplasare mai mare în sens anteroposterior, pe partea fibulară în comparaţie cu cea tibială unde lig. deltoid are o acţiune frenatoare puternică.
Din punct de vedere antropometric masa piciorului este de 0,0145 din masa totală a subiectului, lungimea 0,152 din înălţime, lăţimea de 0,055 din înălţime iar înălţimea de 0,03911 din înălţimea subiectului.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Protezare.doc