Răspunderea civilă a medicului. Condiții generale ale răspunderii medicului

Introducere

Funcţia cardinală şi unică a medicului a fost şi a rămas vindecarea omului de suferinţele provocate de boli. De sute şi mii de ani se aşteaptă mai mult de la această profesie şi tot de atunci practica medicală şi medicul sunt permanent în atenţia bolnavilor şi a celor din jur.

Profesorul I. Moraru defineşte deontologia ca fiind ansamblul normelor referitoare la conduită, drepturile şi obligaţiile medicului în aporturile sale cu medicii, cu personalul medical şi cu bolnavii.

Impresionantul monument legislativ numit “Codul lui Hamurabi” conţine unele prevederi legate de exercitarea practicii medicale, precum şi în privinţa responsabilităţii civile şi penale decurgând din eventualele vătămări pricinuite de medic. Responsabilitatea penală este deosebit de sever legiferată “ Dacă medicul a tratat cu sula de bronz un om liber pentru o rană grea şi i-a pricinuit acestui om moartea sau i-a scos omului albeaţa cu sula de bronz şi i-a vătămat ochiul omului, i se vor tăia mâinile”. Dacă victima era un sclav cele expuse mai sus stabileau doar o obligaţie civilă de despăgubire : pentru moartea sclavului, predarea altuia în loc, iar pentru orbire plata a jumătate din preţul acelui sclav.

Epoca legilor sanitare organice începe în ţara noastră cu Legea de organizare sanitară din anul 1874 şi este continuată cu legile din 1898 şi Legea din 1910. Se conturează astfel din ce în ce mai complet nucleul de obligaţii profesionale cu caracter juridic, desprinse şi preluate din sfera eticii medicale tradiţionale, care vor constitui temeiul responsabilităţii juridice a medicului.

In contextul creşterii motivelor de incriminare a activităţii medicale au apărut noi sisteme de reparaţie a prejudiciului prin asigurări, rezolvarea litigiilor medic-bolnav prin societăţi de asigurare, independent de stabilirea judiciară a culpei. Reparaţiile sunt stabilite fie prin indemnizarea bolnavului, cu stabilire forfetară, fie pe cale contencioasă. Dacă bolnavul a fost indemnizat ca victimă a unui prejudiciu, nu mai este important a se stabili dacă autorul lui este sau nu este vinovat.

Responsabilitatea medicală decurge din particularităţile profesiunii medicale, din încrederea pe care omul bolnav o are în deciziile, deseori suverane ale medicului, ca şi în posibilitatea actului medical de a se desfăşura uneori imprevizibil sau chiar ireversibil precum şi în scopul medicinii de a influenţa capacitatea de producţie şi dinamica populaţiei.

Raspunderea civilă

Această formă de răspundere juridică intervine în situaţia în care persoanele fizice sau juridice implicate în actul medical comit o faptă ilicită care are legatură cu exercitarea profesiei medicale sau asigurarea condiţiilor pentru executarea actului medical.

Răspunderea civilă medicală

Răspunderea civilă vizează aspectele de factură contractuală care stau la baza relaţiei medic-pacient şi care derivă din obligaţia medicului de a acorda pacientului “îngrijiri conştiente, atente şi conforme datelor actuale ale ştiinţei”. În acest context, medicul şi pacientul sunt consideraţi parteneri ai unei relaţii contractuale. Încălcarea acestei relaţii atrage o acuzaţie de malpraxis îndreptată împotriva medicului, care are

obligaţia de a repara prejudiciul provocat pacientului prin omisiune sau comisiune.