Recuperarea fracturii diafizare de femur

Rezumat

In cadrul acestei lucrari sunt prezentate rolul si importanta tratamentului kinetic specific afectiunilor ortopedo traumatice ale aparatului locomotor respectiv a fracturii diafizare de femur operate si se pune in evidentă necesitatea alcătuirii unui program recuperator individualizat pentru fiecare pacient.

Analiza rezultatelor evidenţiază că obţinerea de rezultate favorabile este direct proporţionala cu aplicarea precisă a programului de recuperare si reabillitare fizică, cît şi a seriozitatii celor care sunt implicaţi direct in program.

Cuvinte cheie: afectiune ortopedo traumatica, traumatism, recuperare fizica si kinetoterapie, metode,strategii de recuperare,aparat locomotor.

INTRODUCERE

Morbiditatea, prin afecţiuni ortopedo-traumatologice, în special în ultimele decenii, ocupă o poziţie de mare importanţă în patologia aparatului locomotor.

Frecventa este diferită în funcţie de populaţia testată incidenţa este de 6/1000 locuitori. Faţă de totalul urgenţelor traumatologice, fracturile de femur reprezintă 5% Sexul masculin este afectat în 77% cazuri. Fractura diafizei femurale este mai frecventă la tineri 50% din pacienţi având sub 30 ani

Fracturile diafizare de femur care au ca si etiologie si accidentele auto, sunt fracturi complexe care necesita interventie chirurgical si apoi recuperare si reabilitare fizica.

Lucrarea îşi propune să dovedească următoarele ipoteze:

A.În ce măsură exerciţiul fizic şi kinetoterapia posedă mijloacele necesare combaterii durerii, şi poate preveni deformaţiile invalidante

B.Dacă mijloacele şi procedeele de recuperare selectate şi aplicate după principiile

metodologice ale kinetoterapiei sunt eficiente;

C.Dacă pacienţii care urmează un program de recuperare funcţională pot fi social şi profesional şi recuperarea este mai evidentă faţă de cei care nu urmează un tratament recuperator.

În vederea asigurării posibilitaţii optime de verificare a ipotezelor, obiectivele cercetării au fost:

I.Stabilirea exerciţiilor optime din cadrul programului kinetic aplicat în conformitate cu

starea pacientului (evolutivă, contextul etiopatogenic);

II.Stabilirea indicaţiilor şi contraindicaţiilor aplicării programului kinetic în cadrul asistenţei

medicale complexe (medicamentoase, fizicale, kinetice) a pacientului;

III.Stabilirea numărul optim al şedinţelor de program recuperator;

IV.Alcătuirea programului kinetic pe care pacientul va trebui să-l urmeze la domiciliu în

condiţiile desfaşurării unui regim normal de viaţă.

MATERIAL ŞI METODĂ :

Metodele de cercetare s-au conformat obiectului şi scopului.

Metode folosite în timpul cercetării:

În vederea desfăşurării cercetării, a acumulării datelor, prelucrării şi interpretării rezultatelor care au condus la formularea concluziilor finale am folosit următoarele metode:

a) Documentarea teoretică;

b) Metoda anchetei;

c) Observaţia:

d) Metoda de măsurare (explorare şi evaluare);

e) Înregistrarea, prelucrarea şi reprezentarea grafică a datelor.

a) Documentarea teoretică am realizat-o din materialele bibliografice în care a fost tratată problema cercetării. În urma studierii acestor materiale am întocmit fişe cu informaţiile necesare, atât teoretic cât şi practic, fâcând referire la ele în lucrare.

b) Metoda anchetei am folosit-o pentru întocmirea anamnezei urmărind:

- cunoaşterea subiectului şi dinamica evoluţiei loui;- cunoaşterea condiţiilor şi cauzelor care au generat afecţiunea. Informaţiile au fost culese de la bolnav şi obiectivizate prin corelare cu datele înregistrate în documentele medicale şi cu rezultatele explorărilor şi evaluărilor efectuate.

c) Metoda observaţiei a fost folosită în scopul alcătuirii unei descrieri şi caracterizări complexe a subiectului precis şi obiectiv.

Observaţiile sunt înregistrate în fişele individuale.

d) Metoda de măsurare (explorare şi evaluare) a urmărit obţinerea unor date exacte asupra gradelor de mobilitate şi forţa musculară a genunchiului. Am apelat la diferite teste funcţionale care reprezintă modalitatea prin care se apreciază calitativ si cantitativ capacitatea de "mişcare" a sistemului mioarticular.

Am folosit goniometria ca metoda de măsurare a amplitudinilor de mişcare în articulaţie, testingul muscular pentru determinarea forţei musculare, măsurători comparative ale perimetrului genunchilor, gambelor, coapselor. Aceste date sunt consemnate în fişe.

e) Înregistrarea, prelucrarea şi reprezentarea grafică a datelor. Dintre tehnicile moderne de înregistrare folosite ca metode obiective de susţinere a conţinutului cercetării şi prezentare a lucrării am apelat la fotografiere, fiind ajutată de un coleg care să exemplifice exerciţiile din programele de recuperare.

În urma colectării tuturor datelor necesare la începutul cercetării şi aplicării programului de kinetoterapie, a urmăriri permanente a progresului realizate de pacient, în final, s-a făcut analiza rezultatelor şi s-a folosit metoda grafică pentru a scoate în evidentă cât mai clar nivelul de la care s-a pornit cu pacientul şi evoluţia sa ulterioară.