Recuperarea Mainii Reumatoide in Stadiile II si III

Imagine preview
(8/10 din 3 voturi)

Acest proiect trateaza Recuperarea Mainii Reumatoide in Stadiile II si III.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 98 de pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Dr. Pop Simona

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 7 puncte.

Domeniu: Medicina

Cuprins

INTRODUCERE pag. 3
Cap. I ANATOMIA MÂINII pag. 4
1.1. Oasele mâinii pag. 4
1.2. Muşchii mâinii pag. 5
1.3. Articulaţiile mâinii pag. 8
Cap.II BIOMECANICA MÂINII pag. 15
2.1. Biomecanica gâtului mâinii pag. 15
2.2. Biomecanica ultimelor patru degete pag. 16
2.3. Biomecanica policelui pag. 18
Cap.III ASPECTE TOPOGRAFICE pag. 19
3.1. Regiunea palmară a mâinii pag. 19
3.2. Regiunea dorsală a mâinii pag. 21
3.3. Degetele mâinii pag. 22
Cap.IV CARACTERISTICI ARHITECTURALE ALE MÂINII pag. 24
Cap.V TIPURI DE PREHENSIUNE ALE MÂINII pag. 27
Cap.VI BAZELE BIOMECANICE ALE RECUPERĂRII
MIŞCĂRILOR MÂINII pag. 30
Cap.VII POLIARTRITA REUMATOIDĂ pag. 32
7.1. Generalităţi pag. 32
7.2. Etiopatogenia pag 32
7.3. Anatomia patologică pag. 34
7.4. Simptomatologia pag. 36
7.5. Tabloul clinic pag. 37
7.6. Diagnosticul P.R. pag. 45
7.7. Investigaţii de laborator pag. 47
7.8. Diagnosticul diferenţial pag. 49
7.9. Evoluţie, complicaţii, prognostic pag. 51
7.10. Tratamentul P.R. pag. 52
7.11. Balneoterapia pag. 64
7.12. Climatoterapia pag. 65
Cap. VIII MATERIAL ŞI METODĂ pag. 66
Cap. IX PLANUL DE RECUPERARE pag. 72
9.1. Tehnici generale de gimnastică reeducativă segmentară pag. 73
9.2. Tehnici şi programe de gimnastică reeducativă pag. 79
9.3. Masajul pag. 85
9.4. Ergoterapia pag. 89
9.5. Rezultate pag. 95
9.6. Concluzii pag. 98
BIBLIOGRAFIE pag. 100

Extras din document

INTRODUCERE

Poliartrita reumatoidă este o afecţiune inflamatorie sistemică cronică a cărei caracteristică principală este afectarea articulaţiilor sinoviale.

Procesul inflamator poate afecta ţesuturile moi:tendoane, fascii, ligamente, muşchi şi se poate extinde la os, provocând osteoporoză şi eroziuni. Caracterul generalizat al inflamaşiei face posibilă afectarea sistemică cu leziuni pleuro-pulmonare, cardio-vasculare, renale, oculare, cutanate, neurologice.

Boala apare mai frecvent între 20-40 ani şi afectează de 2-3 ori mai des femeile decât bărbaţii.

Cauza bolii este necunoscută, dar se pare că există o combinaţie de factori endogeni ( între care colagenul şi imunglobulinele) şi exogeni ( microorganisme) care interacţionează pe un fond de susceptibilitate genetică, fapt demonstrat de agregarea familială a bolii şi prezenţa antigenelor de histocompatibilitate.

Tendinţa spre evolutivitate şi agregare justifică aplicarea concepţiei de profilaxie secundară, iar cea de infirmitate pe cel de recuperare.

Doar încercarea de a ameliora infirmitatea la nivelul de individ nu este suficient ci de cele mai multe ori este necesar să se modifice mediul din jurul bolnavului pentru a facilita activităţile acestuia ce ar deveni imposibile sau deosebit de dificile în mediul său de viaţă, toate în scpul îmbunătăţirii calităţii vieţii pacientului.

Preocuparea pentru aceşti bolnavi nu este justificată doar de severitatea disfuncţională a manifestărilor clinice ale bolii, ci şi de frecvenţa destul de mare a poliartritei reumatoide în populaţia activă ( 0,5-1,5%).

Capitolul I

ANATOMIA MÂINII

1.1 Oasele mâinii

Mâna este formată din 27 de oase dispuse în trei grupe: carpul, metacarpul şi oasele degetelor (falangele).

Carpul este format din opt oase scurte dispuse pe două rânduri. Un rând superior, proximal sau antebrahial şi începând de la police în direcţia degetului mic se găsesc patru oase: scafoidul, semilunarul, piramidalul şi pisiformul. În al doilea rând, inferior, distal sau carpian, se găsesc în aceiaşi ordine alte patru oase: trapezul, trapezoidul, capitatul şi osul cu cârlig.

În ansamblul lor formează un masiv osos numit masivul carpian cu forma –semicilindrică, mai lat decât înalt prezentând patru feţe:

-faţa anterioară;

-faţa posterioară;

-faţa superioară;

-faţa inferioară;

Metacarpul constituie scheletul palmei şi dosul mâinii.Este format din cinci oase lungi numite metacarpiene.Numerotarea lor se face latero-medial, de la I-V. Ele se articulează superior cu oasele celui de al doilea rând de carpiene iar inferior cu primele falange ale degetelor.

Metacarpienele sunt oase lungi şi pereche. Ele prezintă un corp, o bază şi un cap. Metacarpienele permit inspecţia şi palparea carpului când degetele sunt în flexie.

Oasele degetelor se numesc falange. În total se găsesc 14 falange, fiecare deget având trei falange cu excepţia policelui care are numai două falange.

Dinspre metacarp spre extremitatea degetului falangele sunt:

-falanga proximală;

-falanga mijlocie;

-falanga distală;

Oasele sesamoide

Aceste oase mici au forma grăunţelor de susan, unele fiind situate în grosimea unor tendoane, altele în vecinătatea unor articulaţii ale mâinii. Două din aceste oase au sediul pe faţa palmară a articulaţiei metacarpofalangiene a policelui. Există însă sesamoide şi la nivelul articulaţiei metacarpofalangiene ale indexului şi degetului mic.

1.2. Muşchii mâinii

Muşchii mâinii se împart în trei grupe:

-grupa laterală;

-grupa mijlocie;

-grupa medială;

Grupa laterală este formată din patru muşchi situaţi în partea laterală a mâinii. Ei se suprapun şi dinspre suprafaţă spre profunzime sunt reprezentaţi de:

a) Muşchiul scurt abductor al policelui

Originea: pe ligamentul transvers al carpului;

Inserţia: pe faţa laterală a falangei proximale a policelui;

Acţiune: de abducţie şi rotaţie laterală a policelui;

Vascularizaţia: din ramuri colaterale ale arterei radiale;

Inervaţia: din ramul terminal al nervului median.

b) Muşchiul opozant al policelui

Originea: pe ligamentul transvers al carpului şi pe tuberculul trapezului;

Inserţia: pe faţa laterală a primului metacarpian;

Acţiune: de flexie şi rotaţie mediană a primului metacarpian, mişcări prin care

policele poate să se opună celorlalte degete;

Vascularizaţia: fiind asigurată de ramuri din artera radială;

Inervaţia: asigurată de ramul terminal al nervului median;

c) Muşchiul scurt flexor al policelui

Originea: pe ligamentul transvers al carpului şi prin altul pe oasele: trapez, trapezoid,

osul mare şi baza primului metacarpian;

Inserţia: pe faţa laterală a primei falange a policelui;

Acţiune: duce policele antero-medial fiind mai ales addus;

Vascularizaţia: fiind din ramuri ale arterei radiale;

Inervaţia: fasciculul superficial este inervat de ramul tenarian al nervului median,

fasciculul profund este inervat de ramul terminal profund al nervului ulnar.

d) Muşchiul adductor al policelui

Originea: prin capătul oblic pe osul mare şi baza metacarpienelor III şi IV;

Inserţia: printr-un tendon comun pe faţa medială a falangei proximale a policelui,

împreună cu primul muşchi interosos palmar;

Acţiunea: fiind de adducţie a policelui;

Vascularizaţia: provine din artera radială şi din arcada palmară profundă;

Inervaţia: asigurată de ramul profund al nervului ulnar;

Grupa mijlocie formată din muşchii interosoşi şi lombricali.

a) Muşchii interosoşi ocupă spaţiile intermetacarpiene şi după situaţia lor se împart în:

-muşchii interosoşi palmari (in nr.de trei)

Originea: pe faţa metacarpianului care priveşte spre axul median al mâinii;

Inserţie: printr-un tendon subţire pe aponevroza dorsală a degetului corespunzător

metacarpianului pe care îşi au originea.

-muşchii interosoşi dorsali

Originea: pe faţa metacarpienelor care delimitează spaţiile I,al II-lea, al III-lea şi al

IV-lea.

Inserţia: pe aponevroza dorsală a degetelor, pe marginea care nu priveşte axul

mâinii (pe degetele 2, 3 şi 4).

Acţiunea muşchilor interosoşi:

-Flexia primei falange pe metacarpiene ,

-Extensia celorlalte falange.

Fisiere in arhiva (1):

  • Recuperarea Mainii Reumatoide in Stadiile II si III.doc

Alte informatii

UNIVERSITATEA DIN ORADEA FACULTATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE Specializarea Fiziokinetoterapie