Regimul alimentar al unei balerine care suferă de anorexie

1. PREZENTARE

Anorexia nervoasă este o tulburare psihiatrică din categoria tulburărilor de alimentare, caracterizată printr-o reducere anormală a greutăţii corpului şi printr-o deformare a imaginii propriului corp cu teama prevalentă , persistentă, de îngrăşare.

Persoanele suferind de anorexia nervoasă îşi limitează greutatea corpului prin abţinerea voluntară îndelungată de a se hrăni (starvaţie sau post voluntar) (anorexia nervoasă de tip restrictiv) şi prin alte metode - ca de pildă abuzul de purgative, clisme, şi diuretice, folosirea de substanţe anorectigene, şi excesul de exerciţii fizice (anorexia nervoasă de tip eliminator, purgativ).

Boala afectează mai ales tinerele adolescente, însă 10 % din cazuri apar la tineri de sex masculin.

Anorexia nervoasă este o tulburare psiho - somatică sau psiho - fiziologică complexă, implicând componente psihologice, neuro-biologice şi socio-culturale.

Bolnavul de anorexie nervoasă nu e lipsit neapărat de poftă de mâncare, mănâncă intenţionat foarte puţin. "Anorexice" sau "anorexigene" sunt denumite substanţele care taie pofta de mâncare, care suprimă apetitul, folosite uneori în tratamentul obezităţii. În mass media, dar şi în literatura ştiinţifică termenul "anorexie nervoasă" este prescurtat de obicei sub forma "anorexie". Anorexia nervoasă are un risc crescut de mortalitate - până la 10%.

Intr-o societate care promoveaza imaginea, este imposibil ca astfel de deviatii sa nu apara. Mai mult, persoanele care reusesc sa se abtina de la a manca sunt considerate persoane cu vointa puternica si sunt admirate. Nu cred ca am complimentat pe cineva pentru ca mananca sanatos sau pentru ca a pus un pic de carnita. In schimb, in momentul in care cineva reuseste sa castige batalia impotriva cantarului, este demn de admiratia noastra.

Exista doua clase majore de pacienti cu anorexie nervoasa:

- cei care isi restrictioneaza drastic aportul alimentar - tipul restrictiv

- cei care abuzeaza de alimente pentru o perioada de timp dupa care isi provoaca varsaturile sau abuzeaza de laxative sau diuretice - tipul bulimic

Criteriile de diagnostic ale anorexiei nervoase tipul restrictiv sunt:

- infometarea pana la scaderea greutatii cu cel putin 15% fata de normal

- teama excesiva si irationala de a deveni supraponderal

- hipogonadismul, manifestat la femei prin lipsa a 3 menstruatii succesive, iar la barbati prin scaderea apetitului sexual si tulburari ale functiei organelor sexuale.

Criteriile de diagnostic ale anorexiei nervoase, tipul bulimic sunt:

- toate criteriile pentru tipul restrictiv

- exces alimentar timp de 3 luni in medie

- exces de laxative sau diuretice sau varsaturi repetate sau exercitii fizice excesive pentru a evita cresterea in greutate.

Desi aceasta afectiune este denumita anorexie, bolnavii isi pierd apetitul alimentar doar dupa scaderea considerabila in greutate. O alta caracteristica observata la multi bolnavi de anorexie nervoasa este perceptia distorsionata a aspectului exterior, bolnavii crezand ca sunt mult mai grasi decat sunt in realitate.

In mai mult de 95% din cazuri, anorexia nervoasa incepe printr-o dorinta constienta de a scadea in greutate prin dieta, adesea combinata cu exercitii fizice, si ocazional varsaturi autoprovocate si abuz de laxative sau diuretice sau medicamente pentru scaderea in greutate. Tulburarea se instaleaza definitiv in general dupa luni sau ani de cercetare atenta a marimii si formei corpului.

Unii bolnavi incep dietele stricte datorita prietenilor sau rudelor care tin o dieta sau care fac comentarii in legatura cu imaginea lor. Varful incidentei debutului anorexiei nervoase este intre 14 si 18 ani. Dar este posibil si debutul la varste de 7 sau de 70 de ani. Persoanele predispuse sunt femeile tinere sensibile, autocritice sau cu aspecte compulsive ale personalitatii, care provin din familii cu istorie de tulburari depresive sau din familii cu un stil de viata "ingradit" de parinti (copii lipsiti de libertate). Practicarea sportului, baletului, modelingului, luptelor sau altor asemenea activitati care promoveaza aspectul slab al omului, poate duce de asemenea la dorinta de scadere excesiva in greutate.

Dorinta de scaderea in greutate pornita din teama excesiva si neintemeiata de a fi supraponderal este un simptom care diferentiaza cert anorexia nervoasa de alte tulburari psihiatrice sau medicale cate pot duce la scaderea in greutate.

Bolnavii cu oricare dintre cele doua tipuri de anorexie nervoasa isi organizeaza viata sociala, comportamentul si in ultima faza identitatea in jurul dorintei de a slabi in continuare si de a nu creste in greutate. Familiile sufera din cauza comportamentului anorexic al bolnavilor, care nu trec peste rugamintile si amenintarile rudelor. Acest fapt determina familiile sa se simta incapabile, furioase sau invinse, si ocazional le poate determina sa abuzeze de proprii membrii de familie.

Stadiul final al acestei boli are doua caracteristici. Boala devine autonoma cu modificari definitive, iar pacientul isi dezvolta o identitate bazata pe anorexia nervoasa, un "rol de bolnav" care altereaza dezvoltarea sociala si psihologica normala. Scaderea cronica in greutate poate fi sustinuta de asemenea de efectele patofiziologice ale malnutritiei, cum ar fi golirea intarziata a stomacului dupa aportul alimentar si durerile abdominale severe.

Radiografiile si analizele de laborator releva:

* osteoporoza

* tulburari nervoase

* grade variabile de anemie

* disfunctii endocrine (nivelurile serice de gonadotropine, hormoni steroizi si tiroidieni sunt scazute)

* cresterea nivelurilor serice de cortizol si de hormon somatotrop (hormonul de crestere)

Comportamentele alimentare anormale sunt cauzate de obicei de o combinatie de factori, care includ:

* norme sociale care favorizeaza caractere delicate

* personalitatea vulnerabila

* distorisiuni ale perceptiei

* supraevaluarea beneficiilor cresterii sau scaderii in greutate sau modificarii formei

* regimul alimentar, in special la varste critice

Acesti factori laolalta pot duce la tulburari de dezvoltare semnificative si la tulburari de alimentatie sustinute de insusi bolnavul, in principal anorexia nervoasa si bulimia nervoasa.

Tulburarile de alimentatie, care incep ca un raspuns la restrictia calorica stricta, se transforma treptat in probleme de autoapreciere, in relatiile interpersonale si de dispozitie. Aceste comportamente alimentare sunt sustinute de preocuparile bolnavului in legatura cu greutatea si de o teama irationala de a deveni supraponderal, precum si de distorsionarea imaginii propriului organism.

Medicii specialisti trebuie sa fie capabili sa recunoasca tulburarile de alimentatie si sa inteleaga potentialele complicatii care includ:

* tulburari electrolitice (ale magneziului, calciului, potasiului, etc)

* suicidul in cazul bolnavilor depresivi

* moartea datorita malnutritiei severe.