Regimul Alimentar în Denutriție

INTRODUCERE

Omul pentru a fi sănătos are nevoie de o alimentaţie adecvată. Între om şi aliment se stabilesc relaţii strânse în tot cursul existenţei lui chiar şi înainte de naştere.

Alimentele sunt substanţe care sunt capabile de a suferi în organismul uman transformări necesare menţinerii vieţii şi formării ţesuturilor. Alături de aer şi apă, alimentele constituie factori de mediu esenţiali pentru asigurarea desfăşurării tuturor proceselor vitale.

Factorii nutritivi care se găsesc în alimente au următoarele funcţii:

- energetică, prin furnizarea energiei necesare desfăşurării proceselor vitale;

- plastică, prin asigurarea sintezei substanţelor proprii organismului;

- catalitică, prin favorizarea desfăşurării normale a proceselor biologice.

Alimentele pot suferi transformări fizice, chimice şi biologice care se realizează prin tehnologii alimentare în scopul îndepărtării unor materii nedigerabile. Transformarea alimentelor în substanţe solubile, capabile de a fi absorbite în sânge se realizează în aparatul digestiv.

O alimentaţie corespunzătoare trebuie să asigure cantităţi optime din toate substanţele nutritive de care are nevoie organismul, având în acelaşi timp şi o calitate corespunzătoare.

Niciodată, ca acum nu s-a acordat o atât de mare importanţă nutriţiei în profilaxia şi patologia umană. În ultimele decade ale nutriţiei un rol din ce în ce mai important se acordă relaţiei alimentaţie-boală, în speranţa că se vor putea elabora strategii precise pentru complexul alimentaţie-sănătate. Problema a depăşit limitele ştiinţei căpătând valenţe politice, economice cu implicaţii sociale care în cadrul unui concept alimentar unitar decid strategia nutriţională, starea de nutriţie şi de sănătate a unei naţiuni.

În prezent se consideră ca nutriţia este implicată în toată patologia umană, mai puţin accidentele şi bolile infecţioase, deşi dacă ne gândim bine, o serie de boli infecţioase au drept etiologie o proastă igienă a alimentelor care induc grave perturbări în starea de sănătate.

DENUTRITIA –definirea termenului

Denutriţia, ca entitate clinică este rezultatul unei scăderi globale a raţiei alimentare, unei reduceri generale a troficităţii organismului. Ea apare ca o consecinţă a ruperii echilibrului dintre procesele anabolice şi cele catabolice ale organismului în favoarea celor din urmă.

Starea de denutriţie poate rezulta prin:

1. Reducerea ingestiei alimentare, întalnită în unele cauzuri:

a) Cancer, infecţii, alcoolism, tabagism, anorexie toxică;

b) Colită, rezecţii gastrice, afecţiuni hepatice, anorexie dispeptică ce duce la restrângerea alimentaţiei;

c) Stări de anxietate, deprimăre psihică sau cu cenestopatii (senzaţii dureroase, la nivelul tubului digestive sau al altor organe, neînsoţite de semne obiective, care să le poată explica ), anorexie psihică.

2. Creşterea pierderilor de elemente nutritive pe diverse căi: diaree, arsuri, supuraţii cornice, albuminurii, glicozurii, exsudate seroase ş.a.

3. Creşterea nevoilor nutritive: în febră, hipertiroidie, activitate fizică crescută, perioadă de creştere rapidă, sarcină ş.a.

Denutriţia presupune o scădere ponderală progresivă la un individ considerat până într-un moment normoponderal, spre deosebire de individual slab, care prerintă o insuficienţă ponderală cronică, constituţională, instalată de la sfârşitul perioadei de creştere.