Rolul asistentei medicale în îngrijirea pacienților cu diabet zaharat tip I

MOTIVAȚIA LUCRĂRII

A scrie despre sănătate este un act cultural, educațional, fiindcă sănătatea nu trebuie privită numai ca un dar al naturii, o calitate înnăscută ci și în egală măsură opera creației persoanei. Existența omului nu poarte fi concepută fără boli, de aceea preocuparea pentru asistența bolnavului a fost și rămâne una dintre țelurile umanitare ale medicinei, iar educația pentru sănătate este singura posibilitate la îndemâna celor ce vor să trăiască sănătoși fără medicamente.

În timpul efectuării stagiului practic am acordat îngrijiri mai multor bolnavi cu diabet zaharat tip I și m-au impresionat în mod deosebit consecințele acestei boli, fapt pentru care am ales această afecțiune ca subiect pentru lucrarea de proiect.

Este unanim recunoscut că educația specifică a persoanelor cu diabet zaharat reprezintă o metodă terapeutică importantă în managementul complex al acestei patologii. Scopul primordial al educației terapeutice este cel de asigurare a controlului metabolic eficient, în vederea prevenirii complicațiilor acute, dar mai ales cronice și a creșterii speranței de viață și a calității vieții. Prin educația terapeutică se urmărește implicarea persoanelor în tratament prin investirea lor cu cunoștințe și dezvoltarea de depinderi, atitudini care să le permită auto-controlul, auto-observarea și capacitatea de decizie. Astfel se consideră că în determinismul vieții fiecărei persoane există componente fizice, emoționale, sociale și spirituale ce interacționează dinamic și că starea de sănătate este determinată de recunoașterea acestor componente. Ființa umană are dreptul și responsabilitatea de a-și alege singură opțiunile, în condițiile în care este informată. Transferul spre pacient a responsabilităților îngrijirii diabetului, antrenarea lui în aplicarea practică a cunoștințelor teoretice, se realizează printr-un program de educație structurat. Acest program presupune personal calificat, metode și conținut verificate. Există pe plan internațional o bogată experiență în acest sens, fiind binecunoscute programele educaționale de „5 zile” sau „Survival Kit”. Aplicabilitatea diverselor programe depinde de condițiile specifice locale. Pentru a fi eficient și aplicabil, programul trebuie adaptat posibilităților locale și structurat astfel încât să realizeze o aderență maximă a pacienților. Ținând cont de posibilitatea ca programul educațional prefigurat de educatori să nu corespundă întru totul cu necesitățile și așteptările pacienților, respectiv cu opinia lor despre „ce este important de știut” și „cum trebuie explicat“, adaptarea și ajustarea metodelor și a conținutului se bazează, alături de opinia personalului medical direct implicat în acest proces, pe opiniile beneficiarilor acestuia, respectiv a persoanelor cu diabet.

Trebuie să convingem pe toți oamenii să-și asume răspunderea sănătății lor, prevenirea să fie în mintea fiecăruia.

CAPITOLUL I. SIMPTOMELE AFECȚIUNII

Definiție, cauze, simptome

Diabetul zaharat este o boală metabolică cronică cauzată de un deficit relativ sau absolut de insulină, care determină incapacitatea organismului de a utiliza glucidele ca sursă de energie. Este o boală metabolică de origine genetică sau dobândită, datorată tulburării metabolismului glucidic și manifestându-se prin glicemie crescută peste normal (N=80-120 mg la 100 ml sânge sau 60-115 mg%) și prezența glicozuriei. Toate acestea se datorează hiposecreției hormonului numit insulină sau a absenței secreției, din diferite cauze. În esență, diabetul este o boală în care organismul nu produce destulă insulină sau nu o folosește eficient.

Diabetul zaharat este o afecțiune serioasă, care, netratată, poate crea complicații majore ce pot pune viața în pericol.

Diabetul zaharat apărut în cursul sarcinii este numit diabet gestațional. După sarcină toleranța la glucoză se poate normaliza, de multe ori. În aceste cazuri recomandările cuprind: menținerea greutății corporale recomandate, alimentație echilibrată cu excluderea glucidelor simple și activitate fizică regulată.

Cauzele pentru care diabetul zaharat reprezintă o boala gravă, ridicând proble me de aspect social:

- este o boală cronică nevindecabilă, în unele cazuri cu caracter ereditar (35 - 45 %);

- morbiditatea sa este în continuă creștere, datorită prelungirii mediei de viață a acestor bolnavi, medicației administrate, depistării precoce și îngrijirilor corecte. Morbiditatea diabetului zaharat în țara noastră, este de 3,1 % astăzi, față de 0,2 % în 1942. Puțin frecvent la tineri (0,65 % între 25 - 30 ani), față de vârstele înaintate, 3,8 % între 41-55 ani, 7,3 % între 55 - 60 de ani și 8,1 % între 61 - 65 de ani;

- în evoluția sa au apărut elemente noi. Coma diabetică a scăzut de la 83 % în epoca preinsulinică, la 1,2 % în 1972, fiind mai mult datorată indisciplinei bolna vului, decât posibilităților medicale. În schimb, complicațiile degenerative cronice au devenit principalele manifestări evolutive. Astfel, macroangiopatia și consecința sa - ateroscleroza și complicațiile acesteia cerebrale cardiace și ale membrelor inferioare - ocupă principalul loc în tabloul clinic tardiv. Nu se poate ignora nici gravitatea complicațiilor microangiopatiei (glomeruloscleroza, retinopatia). Semnificativ pentru cele arătate este și faptul că mortalitatea prin boli degenerative în diabetul zaharat a crescut de la 0 % înainte de descoperirea insulinei, la 73 % astăzi. În același sens pledează și frecvența retinopatiei care a crescut de 25 de ori la bolnavii cu diabet zaharat, față de cei fără diabet;

- nota de gravitate a bolii este subliniată de faptul că diabetul zaharat apărea la vârste active (40 - 60 de ani). De aici decurge și aspectul social al bolii.

O glicemie normală nu exclude diabetul, pe nemâncate este peste 120 mg% sau peste 160 mg% la o oră și peste 130% la 2 ore, impune diagnosticul de diabet zaharat la indivizii până la 45 de ani. După această vârstă valorile glicemiei sunt mai mari.