Sarcina Extrauterină

CAPITOLUL I

NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE A APARATULUI

GENITAL FEMININ

ANATOMIA APARATULUI GENITAL FEMININ

Reproducerea este o caracteristică fundamentală a oricărei fiinţe şi se realizează prin participarea a două organisme de sex diferit. Ea este rezultatul fecundării gametului feminin (ovul) de către gametul masculin (spermatozoid). Oul rezultat se grefează în cavitatea uterină, unde continuă să crească şi să se dezvolte până ce fătul devenit viabil este expulzat din uter prin actul naşterii.

Organizarea morfofuncţională a sistemului reproducător la ambele sexe este extrem de complexă, gonadele având atât funcţia de a produce gameţi (ovule şi spermatozoizi) cât şi pe cea de a secreta hormoni sexuali, care prin diferitele lor activităţi asupra organelor genitale şi asupra întregului organism, asigură condiţii optime pentru reproducere.

Aparatul genital feminin este format dintr-o parte externă - vulva - şi un grup de organe interne localizate în pelvis: vaginul, uterul, trompele uterine (salpinge) şi ovarele.

VULVA – reprezintă deschiderea în afară organelor genitale .

Este constituită din: - muntele lui Venus

- labiile mari

- labiile mici

- clitorisul

- himenul

- perineul

La nivelul vulvei se află şi orificiul extern al uretrei (meatul urinar).

Organele genitale interne:

- vaginul

- uterul - corp, istm, col (cervixul)

- trompe - porţiunea interstiţională

- porţiunea istmică

- ovarele

Organele genitale interne:

Vaginul: Este un organ fibro-muscular cu lumenul turtit în sensul antero-posterior. Vaginul are rol în copulaţie (depunerea spermatozoizilor) şi serveşte drept canal – trecerea fătului şi anexele sale în timpul naşterii.

Datorită elasticitătii are posibilitatea de a se deschide în special în cursul naşterii, când pereţii săi pot veni în contact cu pereţii bazinului, pentru ca după naştere să revină la dimensiunile obişnuite.

Muşchii din această regiune denumită perineu sunt susţinătorii vaginului şi în bună parte a tuturor organelor bazinului.

Vaginul în partea de sus se continuă cu colul uterin iar în partea de jos se deschide în vulvă. În partea dinapoi vine în raport cu rectul, iar în partea dinainte în raport cu vezica şi uretra.

UTERUL

Este organul în care nideaza şi se dezvoltă produsul de concepţie şi care produce expulzia acestuia în timpul naşterii. Este situat în regiunea pelviană, pe linia mediană şi reprezintă raporturi anatomice:

- anterior – cu vezica urinară

- posterior – cu rectul

- inferior – se continuă cu vaginul

- superior – cu organele intestinale şi colonul

- lateral – cu ligamentele largi

Uterul este un organ cavitar, care măsoară la nulipare 6,5 cm lungime, iar la multipare 7,8 cm lungime, are un diametru transvers de 5 cm la bază şi 3 cm în porţiunea medie a colului şi un diametru antero-posterior de 2,5 – 3 cm.

Este format din trei portiuni: corpul, istmul şi colul.

Corpul uterin – are aspectul unui con turtit antero-posterior căruia i se descriu două feţe(intestinala şi veziculara) şi două margini(dreaptă şi stângă).

- Faţa anterioară – uşor convexă este acoperită de peritoneu până la istm, unde acesta se reflectă pe vezică formând fundul de sac vezico-uterin.

- Faţa posterioară – mai convexă, cu o creastă mediană este acoperită de peritoneu care coboară pe istm şi pe primii centimetri ai peretelui vaginal posterior, apoi se reflectă pe rect

formând fundul de sac vagino-rectal (Douglas). Este în raport cu ansele intestinale şi colonul ileo-pelvin. Marginile laterale sunt rotunjite în raport cu ligamentele largi. Unghiurile laterale denumite coarne uterine se continuă cu istmul tubar şi sunt sediul de insertie al ligamentelor rotunde şi utero-tubare.