Sarcina și patologia buco-dentară - implicații

INTRODUCERE

Umanitatea s-a străduit să rezolve diversele probleme de fertilitate din cele mai vechi timpuri. Problemele legate de fertilitate au avut dintotdeauna un profund impact în societate. Afectiunile buco-dentare ale gravidei influentează evoluția sarcinii, sănătatea produsului de conceptie si sănătatea gravidei.

În acelasi timp, sarcina influentează în sens negativ evoluția afectiunilor buco-dentare. Modificările majore ale organismului impuse de sarcinp (modificări imunologice, hormonale, organice) fac ca patologia stomatologică să se manifeste cu forme clinice severe, care impun tratamente complexe, tratamente care pot afecta fătul.

Afectiunile buco-dentare pot determina producerea de avort, de nastere prematură, pot determina infectii puerperale severe.

Comportamentul alimentare impus de sarcină face ca structurile dentare să se adapteze noilor elemente, de asemenea lichidul bucal să capete un alt continut, toate acestea influentează sănătatea dintilor.

Convingerea mea si a altor cercetărori este că priza alimentară, stocajul si distributia materialului energetic, modul de alimentatie al gravidei sunt definitorii pentru o evolutie normală a sarcinii, a nasterii, a lehuziei.

Bogătia produselor alimentare în minerale, vitamine, proteinesi mai putine glucide sunt absolut necesare.

Glucidele sunt implicate major în aparitia cariilor dentare.

Aportul de calciu reduce aparitia spasmofiliei în sarcină si a cariilor dentare. Se discută că si contractiile patologice ale muschilor maseteri din eclamsie au o legătură cu concentratia calciului ionic.

Tratamentele medicamentoase si chirurgicale sunt aplicate cu un grad de retinere în sarcină, dar ele nu trebuie evitate dacă sunt necesare.

Trebuie subliniat încă o dată că sarcina influentează major aparatul buco-dentar prin modificările care se produc în sarcină, modificări adaptative.

Sialoreea de sarcină, vărsăturile de sarcină, toleranta microbiană sunt elemente esentială în echilibru sarcină - cavitatea bucală.

În abordarea temei am plecat de la dorinta de a păstra un nivel ridicat al calitătii vietii gravidelor cu afectiuni buco-dentare, deoarece viata a arătat că afectiunile buco-dentare sunt frecvente în sarcină, că evolutia lor este uneori gravă si că ele influentează evolutia sarcinii.

Studiul meu interdisciplinar este complex si se bazează pe datele din literatura de specialitate si în mare parte pe observatiile mele practice si sunt convins că el va sta la baza aprofundării cunostintelor privind relatia dintre sarcină si cavitatea bucală, precum si aplicarea unor jaloane practice, în vederea unei evolutii normale a sarcinii pentru un produs de conceptie sănătos.

CAPITOLUL I

ANATOMIA SI FIZIOLOGIA CAVITATII BUCALE

Cavitatea bucala

Cavitatea bucala este impartita de arcadele alveolodentare si gingii in vestibului bucal (vestibulum oris) si cavitatea bucala propriu-zisa (cavum oris porprium).

Peretii cavitatii bucale sunt reprezentati de un perete anterior, doi pereti laterali, un perete superior si un perete inferior:

Peretele anterior este format din buza superioara (labium superius) si buza inferioara (labium inferius), care prin marginile lor libere, delimiteaza orificiul bucal.

Peretii laterali ai cavitatii bucale sunt formati de cei doi obraji. Buzele si obrajii formeaza peretele antero-lateral al vestibulului bucal, iar peretele postero-medial al acestuia este format de arcadele dentare si de gingie, acestea separandu-l de cavitatea bucala propriu-zisa. Cand arcadele dentare sunt in contact, vestibulul comunica totusi cu cavitatea bucala propriu-zisa prin spatiile interdentare si prin spatiul retromolar , situat inapoia ultimilor molari.

Peretii superior si inferior apartin cavitatii bucale propriu-zise.

Peretele superior al cavitatii bucale este format de palatul dur si palatul moale sau valul palatin.

Palatul dur separa cavitatea bucala de cea nazala si este format din apofizele palatine ale osului maxilar si lamele orizontale ale osului palatin. Mucoasa palatina este mai groasa si adera de planul profund osos si de muschii valului palatin, care se termina anterior la o ridicatura a mucoasei denumita papila incisiva. Partile osoase se supun metabolismului osos si respectiv al calciului si fosforului.

Valul palatin (velum palatinum) este alcatuit dintr-un schelet fibros format de aponevroza valului palatin care continua posterior periostul palatului dur. Pe aponevroza se prind muschii valului palatin, in numar de 5 perechi- muschiul levator, muschiul tensor, muschiul uvulei, muschiul palatoglos si muschiul palatofaringian.

Mucoasa valului palatin este aderenta de muschi si se continua cu mucoasa regiunilor invecinate.

Peretele inferior sau planseul cavitatii bucale este format din muschii milohioidieni care se intind intre mandibula,hioid si un rafeu fibros de pe linia mediana si sunt dublati superior de muschii geniohioidieni, iar inferior, de pantecele anterior al digastricului , ambii milohioidieni formand diafragma oris.