Sindroame Clinice Produse de Leziuni ale Trunchiului Cerebral

Introducere

Lucrarea de faţă este centrată în două capitole si 5 subcapitole. Primul capitol se concentrează din delimitările conceptuale ale trunchiului cerebral, mai exact componentele trunchiului cerebral, rolul său, funcțiile și structura acestuia.

Capitolul doi constă în noțiuni despre lezarea trunchiului cerebral și sindroamele provocate prin lezarea componentelor trunchiului cerebral și anume sindroame vasculare caracateristice, sindroame laterale și mediale ale bulbului și punții, sindroame protuberențiale și sindroame mezencefalice.

Trunchiul cerebral posedă o mare densitate de structuri vitale: nucleii nervilor cranieni şi o parte din fibrele acestora; tracturi senzoriale ascendente, care urcă de la măduvă către talamus şi cortex; căi motorii descendente corticale şi subcorticale destinate trunchiului cerebral si măduvei spinării; nucleii pentru trezire şi starea vigilă; formaţiunea reticulată cu centrii autonomi care controlează respiraţia, presiunea sanguină, funcţiile gastro-intestinale.

Leziunile localizate la nivelul trunchiului cerebral determină o afectare încrucişată afectând un nerv cranian de partea leziunii şi determină o afectare senzitivă sau motorie de partea opusă. Se produc, în acest fel, o serie de sindroame alterne de trunchi cerebrale fiecare având un eponim.

În concluzie extensia, localizarea și profunzimea leziunii trunchiului cerebral reprezintă structuri foarte importante și complexe pentru menținerea sănătății psihice întrucât repercursiunile acestora pot rezulta în tumori, abcese cerebrale sau hemoragii cerebrale ce adesea sunt fatale.

Sindroame clinice produse de leziuni ale trunchiului cerebral

1.Trunchiul cerebral

Trunchiul sau axul cerebral reprezintă, pentru cap, ceea ce este măduva spinării pentru corp, membre şi gât. Trunchiul însă nu este supus procesului de metamerizare, aşa că nu găsim la nivelul sau echivalentul neuromerelor.

Trunchiul cerebral este primul component al encefalului. Funcţiile sale sunt numeroase şi de importanţă vitală:

Prin trunchiul cerebral trec toate căile ce leagă măduva de etajele superioare ale sistemului nervos central, precum şi căi proprii ce leagă diferitele sale etaje. La nivelul trunchiului se află nucleii de releu ai căilor ascendente şi descendente, precum şi nuclei de releu cu cerebelul. În trunchiul cerebral se închid o serie de reflexe.

Este constituit din trei părţi: bulbul rahidian, puntea lui Varolio şi mezencefalul.

Structura trunchiului cerebral este constituită din formaţiuni cenuşii şi albe, omoloage celor medulare sau proprii fiecărui etaj. Substanţa cenuşie este situată la interior şi este fragmentată în numeroşi nuclei, separaţi prin substanţa albă care apare la periferie.

Funcţia reflexă a trunchiului cerebral se realizează prin centrii din substanţa cenuşie, la acest nivel închizandu-se o serie de reflexe de importanţă vitală. În bulb se află reflexele secretorii şi motorii digestive, respiratorii şi adaptative cardiovasculare, precum şi cel de glutiţie. În punte se află reflexele salivare, lacrimal, respiratorii şi cardiovasculare, precum şi masticator, de clipire şi mimică. În mezencefal se află reflexele pupilar fotomotor şi de acomodare la distanţă, reflexele statice şi statokinetice, legate de menţinerea poziţiei corpului prin căile motoare extrapiramidale cu origine la acest nivel.

Fiind cea mai mare regiune din sistemul nervos central, aceasta deţine o densitate mare de structuri vitale. Structurile trunchiului cerebral sunt înghesuite într-un volum mic, constituindu-se din nucleii nervilor cranieni şi fibrele acestora, din tractusurile senzoriale lungi ascendente care urcă de la măduva până la talamus şi cortex, dar şi din căile motorii descendente corticale şi ale nucleilor subcorticali destinate trunchiului cerebral şi măduvei spinării.