Spondiloza

INTRODUCERE PRIVIND MOTIVAREA ALEGERII TEMEI

Artroza cervicală (spondiloza) este cea mai întâlnită afecţiune a coloanei vertebrale la adult.

Artroza cervicală (spondiloza) este un sindrom clinic la care i se acordă mare atenţie, având în vedere că este o afecţiune distrugătoare la nivelul coloanei cervical.

Artroza cervicală (spondiloza) este o afecţiune care în general apare la persoane cu vârsta peste 35-40 de ani şi evoluează în timp, rareori manifestându-se la tineri.

Deşi spondiloza cervicală afectează ambele sexe în mod egal, la bărbaţi survine mai devreme decât la femei.

Evolutia spondilozei cervicale poate fi lentă şi prelungită, iar pacienţii pot rămâne fie asimptomatici sau cu durere cervicală uşoară. Perioadele lungi de dizabilitate nonprogresivă sunt tipice, iar în câteva cazuri condiţia pacientului se deteriorează. Morbiditatea variază de la durerea cronică de gât, durerea radiculară, diminuarea spaţiului de mişcare, cefalee, mielopatie conducând la slăbiciune şi afectarea coordonării motorii pâna la quadripareză şi disfuncţie sfincteriană în cazurile avansate. Pacientul poate deveni dependent de cărucior.

Tratamentul pentru artroza cervicală depinde de severitatea semnelor şi a simptomelor. Scopul tratamentului este de a calma durerea, de a vă ajuta în menţinerea activităţilor zilnice obişnuite şi de prevenire a prejudiciului permanent al nervilor şi a coloanei vertebrale.

Tratamentul medicamentos ajută doar temporar.

Spondiloza cervicală se tratează prin administrarea de antiinflamatoare nonsteroidiene şi gimnastică medicală.

În cazul durerilor extreme, medicii recomandă, administrarea de medicamente pe bază de codeină. Tratamentul cu antiinflamatoare va fi asociat cu un miorelaxant central (Mydocalm) sau cu Diazepam. Dacă durerea nu cedează, se trece la substanţe mai puternice - amitryplina sau gabapentina - sau la infiltraţii.

Capitolul 1. SIMPTOMELE AFECŢIUNII

Artroza cervicală (spondiloza) este o afecţiune distrugătoare la nivelul coloanei cervicale, care afectează corpurile vertebrale şi discurile intervertebrale cervicale, (cum este cazul herniei de disc), precum şi conţinutul canalului spinal (rădăcinile nervilor şi/sau măduva spinării).

Spondiloza cervicală este rezultatul degenerării discului intervertebral. Cel mai mult suferă discurile C V-VI. Pe măsură ce acesta se uzează cu vârsta se fragamentează, pierde hidratarea şi sufera colaps. Iniţial, procesul degenerativ începe la nucleul pulpos. Modificările patologice determină încarcerarea fibrelor centrale ale inelului fibros şi exteriorizarea fibrelor externe ale acestuia, cu creşterea stresului mecanic asupra feţelor cartilaginoase ale corpurilor vertebrale.

Artroza cervicală (spondiloza) este o afecţiune care mai mult apare la persoane cu vârsta peste 35-40 de ani şi evoluează în timp, rareori manifestându-se la tineri.

Spondiloza cervicală afectează atât femeile cât şi bărbaţii, dar la bărbaţi apare mai repede decât la femei.

Presiunea exercitată asupra măduvei spinării şi a nervilor spinali generează o serie de simptome specifice:

- dureri în zona umerilor şi a gâtului, acestea pot radia la nivelul umerilor şi la baza craniului. Mişcarea gâtului poate înrăutăţi durerile. Senzatia de durere se răspândeşte de-a lungul unui braţ sau spre degete. Acest lucru este cauzat de presiunea şi iritarea unui nerv care pleacă de la coloana vertebrală spre restul corpului,

- rigiditate în zona cervicală,

- migrene şi dureri suboccipitale si occipitale,

- spasme musculare la nivelul braţelor şi a picioarelor,

- amorţeala şi furnicături într-o anumită parte a braţului sau pe toată lungimea acestuia, manifestările sugerează presiune accentuată asupra unui nerv. Situaţia poartă denumirea de radiculopatie cervicală,

- tulburări motorii la nivelul membrelor inferioare,

- dificultăţi de echilibru şi instabilitate a mersului (ataxie),

- tulburări de micţiune şi defecaţie când măduva spinării este afectată,

- deficienţe senzoriale la nivelul umerilor, braţelor şi a membrelor inferioare,

- diminuarea reflexelor în cazurile severe,

- disfuncţii ale organelor coordonate de nervii spinali lezaţi,

- insomnii,

- tulburări de vedere,

- stări de lipotimie.