Studiu de caz - cancerul ovarian - metode de tratament, cauze de apariție, complicații

IMPORTANŢA PROBLEMEI

Este unanim recunoscut că obstacolul major în combaterea cancerului ovarian este reprezentat de tabloul simptomatic extrem de sãrac al bolii, până când diseminarea intraperitoneală, determină apariţia ascitei şi creşterea circumferinţei abdominale.

Consecinţa firească a evoluţiei insidioase a bolii este depistarea cancerului ovarian în stadii avansate (III şi IV) în peste 70 % din cazuri.

Cancerul de ovar este a şaptea formă de cancer la femeie după cancerul de sân, de col, de colon şi rect, de stomac, de endometru şi cancerul pulmonar.

Un fapt interesant legat de rata incidenţei cancerului de ovar, este reprezentat de incidenţa crescută a bolii în ţări dezvoltate (U.S.A. şi ţările scandinave – 14,4 0/0000 ) şi incidenţa scăzută în ţările în curs de dezvoltare precum şi Japonia şi Africa de Sud (2,7 0/0000).

În Statele Unite, cancerul ovarian este a doua formă de cancer genital întâlnită şi principala cauză de deces între cancerele genitale.

Prognoza estimată de Institutul Naţional al Cancerului din S.U.A. pentru 1995 arată o rată a incidenţei de 26.000 cazuri noi de boalã cu o rată a deceselor în acelaşi an de peste 14.500 de cazuri.

Riscul ameninţător de viaţă pentru femeile fără istoric familial de cancer ovarian este estimat a fi de 1,4 % (1 din 70 de femei), pentru femeile cu istoric familial pozitiv, riscul crescând.

De asemenea, şi în ţara noastră a crescut incidenţa cancerului de ovar în raport cu celelalte cancere genitale. Astfel, studiul publicat de Clínica de ginecologie din Târgu Mureş pe o perioadă de cinci ani (1981 - 1985) arată că această proporţie a crescut de la 8,5 % la 20,7 %.

Din datele pe care le-am prezentat, se poate observa că tumoarea malignă ovariană rãmâne o problemă majoră de sănătate prin evoluţia sa inexorabilă spre deces şi prin frecvenţa sa în creştere.

Abordarea cancerului ovarian are două obiective majore:

- depistarea precoce a bolii

- găsirea unor noi medicamente sau metode terapeutice care să completeze tratamentul standard chirurgical şi chimioterapic.

Au fost obţinute răspunsuri clinice la majoritatea pacientelor supuse polichimioterapiei bazată pe Platinum, dar rata supravieţuirii la 5 ani a fost doar de. 25 30 % la pacientele în stadiile III şi IV.

Este nevoie de a cerceta noi agenţi chimioterapici şi de a incerca noi strategii terapeutice, cum ar fi:

tratamentul imunomodulator

chimioterapia intraperitoneală

folosirea anticorpilor monoclonali fixaţi cu radionuclizi intraperitoneal

- mărirea dozelor de citostatice în încercarea de a creşte rata supravieţuirilor în cancerele de ovar avansate.

În ultimii ani, mulţi cercetători consideră că diagnosticul precoce al cancerului ovarian ar fi posibil dacă populaţia feminină de vârstă cuprinsă între 40 şi 70 ani, ar fi supusă unui screening bianual constând din: examen clinic, ecografie transabdominală şi transvaginală (la cazurile suspecte plus Doppler color) şi determinarea concentraţiilor plasmatice ale antigenului CA 125 (Herbs L. A. 1994).

Costul enorm al screeningului, absenţa aparaturii performante (Doppler color) în teritoriu, fac puţin probabilă aplicarea acestui program în România în perioada imediat următoare.