Substanțele medicamentoase care acționează predominant în regiunea terminațiilor nervilor senzitivi

Proiect
8/10 (1 vot)
Ă
Domeniu: Medicină
Conține 1 fișier: pptx
Pagini : 97 în total
Mărime: 185.48KB (arhivat)
Cost: 5 puncte

Extras din document

Anestezicele locale

Anestezicele locale (gr. aesthesis - senzație, durere; an - negație) sunt substanțe care deprimă reversibil sensibilitatea terminațiunilor nervoase senzitive și transmiterea impulsurilor prin anumite fibre nervoase, efectul farmacologic exercitându-se într-un teritoriu limitat, corespunzător locului aplicării.

La contactarea anestezicelor locale cu țesuturile se stopează în primul rând senzația de durere, prin inhibarea generării și conducerii potențialelor de acțiune în fibra nervoasă.

Anestezicele locale micșorează sau înlătură pe deplin fluxul de impulsuri de la locul manoperelor dureroase (operației) în SNC, totodată durerea se înlătură fără pierderea conștiinței și se păstrează contactul pacientului cu medicul.

Anestezicele locale afectează totalitatea neuronilor și fibrelor nervoase din zona vizată, cele mai susceptibile la blocare fiind fibrele amielinice sau cele puțin mielinizate și axonii scurți.

Primele afectate vor fi fibrele vegetative și cele ale sensibilității termice și dureroase, apoi cele proprioceptive, cele ale sensibilității tactile și de presiune și, în final, motorii somatice.

Anestezia locală permite intervenții chirurgicale mici, de scurtă durată, ca și unele manevre endoscopice. Poate fi utilă pentru calmarea temporară a unor dureri localizate, pentru blocada nervoasă, în unele afecțiuni medicale și pentru a permite anumite manevre stomatologice dureroase.

Către anestezicele locale se înaintează un șir de cerințe:

ele trebuie să posede o selectivitate superioară și un spectru larg de acțiune,

o durată și o intensitate suficientă (adecvată timpului necesar pentru operație),

să fie solubile în apă,

să nu producă iritarea țesuturilor,

să aibă toxicitate inferioară,

să reziste sterilizarea.

Este preferabil ca ele să aibă un efect vasoconstrictor, să se absoarbe lent și efectul local să dispară cât mai lent.

Mecanisme de acțiune ale anestezicelor locale

Anestezicele locale inhibă transmisia nervoasă, prin blocarea influențelor generate de variațiile conductanței ionului de sodiu. Anestezia locală se caracterizează, în linii mari, prin scăderea vitezei de propagare a potențialului de acțiune și prin deprimarea conducerii nervoase.

Pierderea sensibilității locale este rezultatul interferării procesului de excitație - conducere, ca urmare a diminuării permeabilității membranelor neuronale sau nervoase la ionii de sodiu cu „stabilizarea membranară” consecutivă, urmată de creșterea pragului de excitabilitate, împiedicarea depolarizării, respectiv a potențialului de acțiune propagat și, în final blocarea impulsului nervos.

Mecanisme de acțiune ale anestezicelor locale

Există trei mecanisme prin care anestezicele locale pot inhiba influxul ionilor de sodiu, în cursul stimulării nervoase.

Mecanismul molecular al acestor efecte electrofiziologice este corelat cu structura chimică generală a anestezicelor locale.

Din punct de vedere chimic, anestezicele locale aparțin clasei esterilor și clasei amidelor, prezentând un rest aromatic lipofil și o grupare amino hidrofilă.

Gruparea amino poate fi întâlnită atât sub formă neionizată, cât și sub formă ionizată, de amoniu cuaternar. În condițiile unui pH alcalin local, predomină forma neionizată, iar în condiții de aciditate locală (în focarul de inflamație, unde pH-ul este de 5,0-6,0), cea ionizată.

Restul aromatic conferă lipofilia anestezicului și determină capacitatea de legare de proteine, consecutiv potența și durata efectului anestezic.

Restul amino terminal este hidrofil. El poate exista sub două forme: neionizată, foarte liposolubilă, difuzând ușor prin membrane și ionizată, cationică, de amoniu cuaternar.

Cele două forme coexistă, proporția lor depinzând de pKa - moleculei și pH-ul soluției.

Structura chimică a anestezicelor locale

1. - aminogrupa hidrofilă, care poate exista sub formă ionizată și neionizată, raportul dintre ele depinde de pKa și pH-ul soluției;

2. - catena intermediară, care determină apartenența de grup: esteri sau amide;

3. - rest aromatic - determină gradul de solubilitate în lipide (lipofilie) și capacitatea de legare cu proteinele, totodată potența și durata de acțiune.

Proporția formei ionizate depinde de pKa-ul medicamentului și de pH-ul soluției. Clinic, este important faptul, că sub formă de bază liberă neionizată, anestezicul străbate cu ușurință membranele biologice.

Consecutiv, pentru apariția anesteziei locale, este necesară o cantitate suficientă de bază liberă, pKa-ul scăzut al medicamentului sau pH-ul ridicat al soluției sau țesutului, în care s-a făcut administrarea, determină creșterea disponibilului de bază liberă.

După injectarea anestezicelor locale, capacitatea de tamponare și pH-ul țesuturilor (pH=7,4) favorizează formarea bazelor libere. La pH-ul tisular normal (pH=7,4) se găsește sub formă de bază liberă 20% din lidocaină (pKa=7,86), dar numai 2% din procaină (pKa=8,92).

Conținut arhivă zip

  • Substantele medicamentoase care actioneaza predominant in regiunea terminatiilor nervilor senzitivi.pptx

Ai nevoie de altceva?