Testarea de efort a bolnavilor cardiovasculari

Reprezinta:

• Totalitatea metodelor de „suprasolicitare a aparatului cardiovascular” ce fac posibila depistarea unor „vicii ascunse” care nu apar la examinarea clinica sau paraclinica de repaus

Permite:

- diagnosticul bolilor cardiace ( in primul rand a ischemiei miocardice)

- evaluarea rezervei functionale

- efectuarea de consideratii evolutive, prognostice si terapeutice

Foloseste:

- metode de provocare a stresului

- metode de depistare si evaluare a cosecintelor cardiace ale stresului efectuat

Mijloace de provocare a stresului:

- testarea de efort cel mai cunoscut, cel mai popular, cel mai utilizat, cel mai putin costisitor, dar si cel mai fiziologic

- stres farmacologic (teste cu dobutamina, dipiramidol- adenozina, ergonovina(mai rar)

- stimulare atriala rapida ( realizeaza stresul miocardic prin cresterea frecventei cardiace=> cresterea consumului miocardic de oxigen si a contractilitatii )

„Suprasolicitarea cardiaca” se realizeaza prin 2 mari categorii de metode:

- cresterea consumului miocardic de O2 (MVO2) – limitata prin ischemie, durere, dispnee, tulburari de ritm (mai rar) = mijloc principal de stres in timpul tuturor mijloacelor de provocare a stresului

- reducerea debitului coronarian – evidentierea rezervelor functionale reduse (stres farmacologic cu dipiridamol, adenozina sau ergonovina (spasm coronarian))

Tehnici de depistare a ischemiei miocardice (simptome initiale: durere si dispnee, apar in cazul unei suferinte severe si dificil de tratat a cordului):

- electrocardiograma

- RMN cardiac/ tomografie computerizata multislice

- Eco Doppler

- Ventriculografie radioizotopica

- Scintigrafie miocardica

- Excesul lactat la nivelul sinusului coronarian

- Examinari de hemodinamica invaziva

- Biomarkeri

In practica clinica curenta testarea de efort se refera la testul de efort dinamic, combinat cu EKG (in primul rand pentru ischemie moicardica). De asemenea permite evaluarea destul de acurata a performantei cardiace si a capacitatii fizice a bolnavilor prin utilizarea consumului maxim de oxigen (VO2Max), capacitate ce se coreleaza in mod semnificativ cu evolutia si prognosticul bolnavilor.

2. Meotodologia testarii de efort

Teste de efort:

- nestandardizat: pentru test de efort neconcludent dar pacientul descrie simptome cardiace – durere toracica tipica la un anumit efort; monitorizare electrocardiografice Holter

- semistandardizat (scarita Master):

- standardizat:

o utilizeaza efortul maximal limitat de simptome, bolnavul fiind solicitat si incurajat sa faca efort pana la frecventa cardiaca maximala teoretica: 220-varsta barbati; 210-varsta femei. Efortul va fi oprit daca apar simptome semnificative ca durere toracica, dispnee sau scadere tensionala.

o Efortul submaximal – cel mai des folosit:

- Testare precoce dupa un sindrom coronarian acut cu supradenivelare de ST, 70-80% din frecventa maximala teoretica a bolnavului respectiv

- Pentru bolnavii cu insuficienta cardiaca

Teste de efort:

- Progresive (in trepte): efort prestat in trepte de 2-3 min, pe parcursul carora se considera ca se poate obtine starea de steady-state (echilbru intre consumul de oxigen si aportul de oxigen la individul normal, sanatos si de regula antrenat). Pt bolnavii cu cardiopatie ischemica dar si pt alte boli inclusiv insuficienta caridaca. Durata totala: 10-16 min

- De tip „ramp”- cresterea continuu progresiva a efortului, la intervale de 30 sec – 1 min, interval in care nu apare starea de steady- state. Ofera o buna evaluare a capacitatii de efort a bolnavilor, care se coreleaza semnificativ cu evolutia si prognosticul bolilor. De asemenea este un test de efort interpretabil pentru ca solicitarea musculara este de scurta durata. Durata totala: 6-8 min