Textile Neimplantabile

TRICOTURI UTILIZATE IN DOMENIU MEDICAL

I.Prezentarea generală a domeniilor principale de utilizare a produselor textile în medicină

Materialele textile medicale sau ”medtech” fac parte din categoria materialelor textile tehnice.

Institutul de Textile defineşte materialele textile tehnice ca fiind: ”materiale şi produse textile realizate având în vedere proprietăţile şi performanţele lor, în detrimentul caracteristicilor estetice şi decorative”. Textilele tehnice sunt ”materiale cu proprietăţi şi caracteristici superioare (mecanice, termice, electrice, de durabilitate), care le permit să îndeplinească funcţii tehnice.

Textilele tehnice pot fi clasificate în trei grupe principale:

• Materiale textile utilizate ca părţi componente ale unui produs finit, care contribuie direct la proprietăţile şi performanţa acestui produs; de exemplu corzi de ranforsare a cauciucurilor;

• Unelte textile, folosite pentru diferite procese de producţie, de exemplu filtre pentru industria alimentară;

• Produse textile, fiind în sine produsul final, de exemplu materiale pentru acoperişurile stadioanelor.

Din categoria textilelor tehnice fac parte: agrotech, buildtech, clothtech, hometech, geotech, indutech, medtech, packtech, mobiltech, sporttech, oekotech, protech.

Partea de cercetare a acestui proiect tratează doar materialele folosite în medicină, „medtech”.

Medtech reprezintă clasa materialelor textile tehnice folosite în medicină.

Materialele textile din timpuri străvechi se utilizau în domeniul medical. Treptat acestea, în câmpul medical, au ocupat roluri din ce în ce mai importante. Astfel, astăzi, un domeniu important şi în continuă dezvoltare al industriei textile îl constituie sectorul medical, cel privind sănătatea şi igiena, extinderea acestuia datorându-se îmbunătăţirilor şi inovaţiilor atât în tehnologia textilă, cât şi în procedurile medicale.

Materialele textile care au fost fabricate pentru a întâlni nevoile speciale, corespund pentru oricare cerere medicală unde o combinaţie de forţă, flexibilitate şi uneori permeabilitate la aer şi apă sunt necesare.

Materialele textile folosite în domeniul medical cuprind: fire monofilamentare şi polifilamentare, ţesături, tricoturi, materiale neţesute şi structuri compozite. Aceste materiale se folosesc la o multitudine de articole medicale, începând de la îmbrăcămintea de protecţie a personalului medical şi până la diferite produse pentru implanturi.

Numărul cererilor este imens şi diferit, începând de la o sutură dintr-un fir simplu sau răsucit la structuri complexe compozite pentru înlocuirea de os, şi de la ţesături simple pentru curăţare şi ştergere la ţesături barieră pentru blocul operator. În plus, pe lângă îmbrăcămintea medicală, materialele textile sub formă de fibre, fire sau ţesături sunt folosite pentru implanturi, filtrarea sângelui, şi îmbrăcăminte chirurgicală.

De asemenea materialele ţesute sau tricotate, naturale sau sintetice, joacă un rol important în câmpul biotextilelor. Pe lângă acestea materialele neţesute s-au dovedit a fi foarte eficiente şi sunt mai ieftine, ceea ce poate constitui un avantaj.

Materialele textile medicale, în funcţie de domeniul de aplicaţie, pot fi clasificate în mai multe categorii.

După S. ADANUR, textilele medicale se clasifică astfel:

II.Textile chirurgicale:

II.1 Textile implantabile - suturi, grefe vasculare, valve pentru inimă, articulaţi artificiale (figura 1);

II.2 Textile non-implantabile - bandaje, plasturi, feşe, pansamente (figura 2);

II.1.1 Dispozitiv medical textil invaziv pentru reconstructia tesutului semirigid al cavitatii toracice

Scop: obtinerea de noi dispozitive medicale textile invazive pentru reconstructia tesutului semirigid al cavitatii toracice, cu caracteristici biomedicale si biofunctionale la nivelul impus de standardele internationale din domeniu, in vederea crearii premizelor de fundamentare si extindere a liberei circulatii a produselor romanesti pe piata internationala.

Rezultate obtinute: - produse noi caracterizate prin:

- stabilitate dimensionala conferita dominant prin tipul legaturii si parametrii de structura precum si prin utilizarea unor materii prime adecvate ca natura chimica, structura si grad de biocompatibilitate;

- caracteristici fizico-chimice (lipsa de: substante organice, substante oxido-reducatoare; aspect, miros, culoare etc.) si biologice (lipsa: reactivitate intracutanata, toxicitate pe cord de broasca, sensibilizare la implantare de materiale in tesuturi etc.) impuse de standardele internationale din domeniu;

- grad marit de sustinere al cavitatii toracice in timpul realizarii fizioterapiei postoperatorii;

- prezervarea functiei respiratorii ;

- protejarea structurilor endotoracice ;

- mentinerea unui anumit grad al extensiei parietale