Toxina Botulinică

Toxina botulinică este o proteină, produsă de bacteria Clostridium botulinum. Pentru a înțelege efectul ei, trebuie înțeles mecanismul de funcționare a mușchilor. Creierul trimite mesaje mușchilor pentru a-i face să se contracte și să se miște. Aceste mesaje ajung mai întâi la măduva spinării. De acolo, sunt conduse de către nervii periferici către mușchi. O substanță, numită acetilcolina, transmite acest mesaj de la nerv la mușchi. Uneori, o anomalie la nivelul creierului sau maduvei spinării, poate duce la apariția de mesaje exagerate sau necoordonate către mușchi. Atunci, acești mușchi devin spastici (spasme) sau capată poziții contorsionate, de multe ori provocând durere. Toxina botulinică împiedică descărcarea de acetilcolină de la nivelul terminațiilor nervoase către mușchi, blocând astfel comanda anormală de la creier. Aceasta reduce spasmul muscular, posturile anormale, cât și durerea asociată.

Când este ingerată în cantități mari, ca în toxiinfecția alimentară, poate fi fatală, paralizând toți mușchii din corp. Totuși, cantitatea folosită ca medicament este foarte mică.

Această bacterie produce 7 tipuri de toxină botulinică. Doar tipul A și tipul B sunt disponibile pe piață. Tipul A se găsește sub denumirea de Botox iar tipul B ca Myobloc. Arta injecțiilor cu toxină botulinică constă în selecția corectă a mușchilor și stabilirea dozei adecvate, care reduce spasmele mușchilor fără a determina paralizia completă a acestora. Uneori, este folosit un electromiograf pentru ghidarea injecțiilor. Efectul toxinei botulinice debutează în 2-14 zile, și durează în medie aproape trei luni. E nevoie de reinjectarea acesteia pentru menținerea efectului.

INTRODUCERE

O metodă generală acceptată pentru corectarea apariţiilor liniilor hiperkinetice de față este folosirea unor doze mici de Clostridium botulinum toxină de tip A. Un astfel de produs, Reloxin, a fost în utilizarea clinică din a Statelor Unite pentru mai bine de 15 de ani (fiind comercializate ca neurotoxina botulinică), pentru indicaţii terapeutice, cum ar fi distonie si spasticitate. Acesta a fost aprobat în mai mult de 73 de ţări pentru diverse indicaţii terapeutice şi în 23 de ţări pentru tratamentul ridurilor. Multe studii au fost publicate în revistele de specialitate din literatura medicală în ceea ce priveşte utilizarea acestui agent biologic.

Obiectivul principal al studiului a fost evaluarea siguranţei pe termen lung a administraţiilor repetate de Reloxin pentru tratamentul de linii glabellar. Obiectivele secundare au constat în evaluarea răspunsului pe termen lung și dutata efectelor utilizării Reloxinului.

METODE

Studiul, de nivel 3, este un procedeu clinic deschis care s-a desfășurat în 21 de centre din S.U.A. Au fost incluși acei pacienți care aveau riduri glabelare de la un nivel moderat la sever, cu vârsta de cel puțin 18 ani sau mai mult iar în cazul femeilor cele cu test de sarcină negativ. Au fost incluși pacienti care trecuseră printr-un tratament cu Reloxin sau altă toxină botulinică înainte cu 85 de zile de începerea acestui studiu dacă au primit tratament pentru altă zonă decât cea glabelară în timpul studiului dacă dermatologul n-a reușit să reducă substanțial din ridurile glabelare

Fig. 1 Desenul indică cele 5 puncte de injectare. Tramentul a constat într-un nou tip de toxină

botulincă A (Relaxin), 10 ml U/0.05 diluat în ser fiziologic, la fiecare punct de injectare.