Tratamentul Balneofizioterapeutic în Cifoze

1. GENERALITĂŢI ŞI DEFINIŢIA BOLII

Coloana vertebrală este elementul esenţial de menţinere. Ea dispune de un mare grad de mobilitate ce interesează articulaţiile intervertebrale, avînd amplitudine variabilă de la regiune la regiune.

Curburile coloanei vertebrale au apărut ca o adaptare la ortostatism. Curbura toracală o găsim la nou-născut, curbura cervicală apare cînd copilul ia poziţia şezînd, iar cea lombară odată cu mersul. Acum apar solicitările muşchilor flexori şi extensori ai rahisului pentru susţinerea rahisului.

Cifozele sunt încurbări exagerate ale coloanei, cu concavitatea orientată posterior.

Cifoza dorsală este o accentuare a curburii fiziologice a coloanei în regiunea toracală. Se poate socoti cifoză atunci cînd firul cu plumb, atingînd vîrful curburii dorsale, se găseşte faţă de apofiza spinoasă a vertebrei C7 la mai mult de 3 cm depărtare. Este cea mai frecventă deviaţie a coloanei.

Cifolordoza (cifoza dorsală şi lordoza lombară) este o accentuare a celor două curburi vertebrale, echilibrate şi compensîndu-se reciproc.

Cifoza lombară şi inversiunea vertebrală este o cifoză lombară prin retroversia bazinului, compensată dorsal.

Cifoza totală este continuarea celei dorsale şi lombare, însonţindu-se de înfundarea toracelui, este o cifoză lungă, întîlnită la cei cu relaxare ligamentară şi musculară.

Multe sechele, după îmbolnăviri sau intervenţii chirurgicale îşi lasă amprenta prin modificări ale atitudinii în totalitate sau numai a unor segmente ale corpului. Chiar şi organele de simţ pot altera această atitudine, în sensul că avînd auzul defectuos la o ureche, aceasta îl obligă pe cel în cauză la o atitudine asimetrică a capului, rotat într-o parte, pentru a auzi mai bine. Văzul, la rîndul lui, influenţează atitudinea capului şi a trunchiului prin aplecarea înainte pentru a apropia ochii de obiect.

Atitudinea corectă a corpului este semn al echilibrului fizic şi psihic, rezultantă a dezvoltării normale şi armonioase a corpului.

2. ETIOLOGIE

Cifozele au cauze multiple, unele predispozante ca:

- insuficienţa musculară, cum este cazul la adolescenţi, care au crescut repede în înălţime, fără a avea un tonus muscular şi ligamentar suficient; poziţia greşită în bancă sau la locul de muncă, miopia.

- La adult spondilita anchilozantă este una din cauzele cele mai frecvente ale cifozelor cervico-dorsale progresive şi ireductibile.

- Vîrstnicii cu osteoporoză sau osteomalacie şi tasare anterioară a discurilor intervertebrale prin hipotonia paravertebralilor prezintă, de asemenea, o cifoză mai mult sau mai puţin accentuată, localizată de obicei cervico-dorsal la bărbaţi şi dorso-lombar la femei.

După etiologia lor, cifozele se împart în:

a). funcţionale; la ele nu se constată modificări morfologice ale coloanei vertebrale. Ele sunt:

- Habituale (de obişnuinţă, de deprindere)

- De creştere – produse din cauza disproporţiei dintre creşterea exagerată în înălţime şi nedezvoltarea corectă a muşchilor

- Profesională – sunt profesii în care predomină atitudinea cifotică; ex: munca la birou.

- Compensatorii şi datorate defectelor unor analizatori (cifoza miopilor)

Toate acestea sunt uşor de corectat (prin probe funcţionale de extensie), uneori prin simpla îndepărtare a cauzei care le-a produs. Dacă nu sunt tratate, ele pot determina modificări anatomice în structura coloanei vertebrale şi devin funcţionale.

b). patologice – prezintă modificări (deseori ireductibile) ale coloanei vertebrale; tratamentul lor este complex (ortopedic, chirurgical, kinetoterapeutic), el putînd avea rezultate pozitive dacă se înlătură la timp cauza care le-a produs şi se prelungeşte tratamentul. Tipurile de cifoze patologice sunt:

- Congenitale: platispondilia, agenezia discului intervertebral, microspondilia

- Traumatice: luxaţia şi fractura vicios consolidată, hernia de disc, cifoza histero-traumatică, sdr. lui Kummel-Verneuil

- Infecţioase – tuberculoza osoasă (morbul lui Pott), cifoza tetanică, osteomielită

- Distrofice – epifizita / osteocondrita vertebrală (boala Scheuermann), insuficienţa musculo-ligamentară distrofică

- Reumatice (inflamatorii) – spondilita anchilozantă, spondilodiscartroze, canalul lombar strîmb, Tumorale – mielomul multiplu, metastaze osoase

- Paralitice (neurologice)– este compromisă musculatura regiunii, paralizia cerebrală infantilă, sindroame extrapiramidale

- Endocrine şi carenţiale – osteoporoza, boala Cushing, rahitism, osteomalacia

- Senile – prin involuţia osoasă şi insuficienţa musculaturii

- Psihotice – în afecţiuni psihice depresive

- Cifoze medicamentoase – administrarea îndelungată de cortizon, insulină, curara, pot dete4rmina apariţia fracturilor de coloană şi a cifozei consecutive.

3. ANATOMIE PATOLOGICĂ

Din punct de vedere anatomopatologic, cifozele pot fi:

a). tipice, atunci cînd se produc prin exagerarea curburilor cifotice normale (dorsală şi sacro-coccigiană)

b). atipice, atunci cînd se produc prin exagerarea altor curburi decît a celor normale.