Tratamentul Kinetoterapic în Prevenirea Decondiționării Fizice a Bolnavului Asmatic

PARTEA GENERALĂ

Capitolul 1

INTRODUCERE.DEFINIŢIE1,9

Astmul bronşic continuă să rămână şi astăzi un fenomen plin de paradoxuri. Cu cât medicina încearcă să-l fixeze în forme şi stadii cât mai bine definite, susceptibile de un tratament standardizat, parcă cu atât mai mult se incăpăţânează si rezistă.

Originea etimologică a cuvântului astm este în limba greacă veche, provenind din cuvântul "aazein" care semnifică respiraţie şuieratoare. Hippocrate a fost primul care a asociat acest cuvânt cu o condiţie medica. Tot el a afirmat că această afecţiune are o probabilitate mai mare de a apărea la anumite categorii profesionale cum ar fi croitorii, pescarii sau lucrătorii în metal.

Conform Organizatiei Mondiale a Sănătăţii astmul este o boală inflamatorie cronică a căilor aeriene, în care sunt implicate multe celule, inclusiv mastocite şi eozinofile. La indivizii susceptibili, această inflamaţie determină simptome care se însoţesc de o obstrucţie variabilă a fluxului respirator, care este adesea reversibilă, fie spontan, fie sub tratament,şi care determină o creştere a hipersensibilităţii bronşice la o varietate de stimuli.

Astmul bronşic se manifestă episodic. Stimulii care pot declanşa o criză de astm bronşic sunt diversi. Factori din mediul încojurător-alergeni ,cum ar fi aerul rece ,aerul cald ,polenul, praful sau factori psihici precum stresul emoţional pot determina apariţia crizei astmatice. Chiar şi o simplă răceală poate declanşa criză astmatică ,în special la copii şi persoanele tarate din punct de vedere imunitar.Inhalarea în mod repetat a fumului de ţigară si a altor elemete chimice poate determina apariţia bolii sau declanşarea crizei la cei deja suferinzi.

Capitolul 2

ETIOLOGIE1,2,9

2.1. Rolul eredităţii în astmul bronşic

Predispoziţia familială spre maladii pulmonare cronice a fost subliniată de mult timp. În ceea ce priveşte astmul bronşic sunt unele evidenţe epidemiologice incontestabile. Astfel ,dacă nici unul dintre părinţi nu este alergic alergia la copil este relativ rară si manifestările astmatice puţin frecvente. Dar o pleiadă de factori vor modifica după naştere reactivitatea , făcând ca un copil cu o ereditate alergică să devină sau nu astmatic. Infecţiile respiratorii survenite în timpul copilăriei, o afecţiune cronică a căilor aeriene superioare, aeroalergenii si poluanţii ambientali se vor intrica complex şi vor face dificilă aprecierea exactă a rolului ereditaţii.

2.2. Ce determină transformarea unui antigen în alergen?

Cercetările de biologie moleculară au arătat că proteinele, fie solubile ,fie parte din componenţa unui microorganism, sunt cele mai antigenice substanţe. Antigenitatea necesită o anumită structură tridimensională, o dimensiune minimă.

Creşterea cantităţii de alergeni este responsabilă de creşterea sensibilizării şi a apariţiei alergiilor mediate de IgE.

Există o corelaţie între creşterea expunerii la aeroalergeni,sensibilizarea consecutivă şi constituirea reactivităţii alergice. Expunerea naturală la alergeni inhalatori de tipul scuamelor ,microorganisme/insecte, dejecţii ale animalelor, fungi, etc peste un anumit nivel în atmosfera casei este foarte importantă în faţa sensibilizării iniţiale, în special în perioada copilăriei, atunci când mecanismele naturale de apărare nu sunt încă maturizate.Cu cât participă mai mulţi co-factori,cu atât devine cantitatea de alergeni mai aptă de sensibilizare.