Tratamentul medico-chirurgical în otitele medii

PARTE GENERALA

I. INTRODUCERE

Definitie : Otita medie supurata cronica se caracterizează printr-o perforaţie persistentă a timpanului, însoţită de otoree continuă sau intermitentă cu o durata de peste 3 luni.

II. OBIECTIVE

Datorita complicatiilor si sechelelor pe care le pot da, otitele medii supurate cronice reprezinta o patologie cu multiple cai de abordare, neexistand nici pana in momentul actual un consens unanim privind tratamentul complex al acestora.

Tratamentul medico-chirurgical al otitelor medii supurate cronice urmareste urmatoarele obiective in ordinea prioritatii: i) crearea unei urechi “sigure”; ii) urechea sa fie uscata, curata, confortabila si sa nu necesite ingrijiri speciale; iii) restabilirea auzului.

Prin intermediul acestui referat, autorul isi propune o privire de ansamblu asupra tratamentului medico-chirurgical modern aplicat pacientilor urmariti in ambulatoriul si sectia ORL a spitalului “ Sf.Apostol Andrei” Galati pe o perioada de 5 ani ( 30 octombrie 2004 - 30 octombrie 2009).

Deoarece in referatul precedent am detaliat aspecte ale tratamentului medicamentos, lucrarea de fata se va referi cu predilectie la tratamentul chirurgical si la tehnicile aplicate.

III. TEHNICI CHIRURGICALE MODERNE IN TRATAMENTUL OTITELOR MEDII SUPURATE CRONICE

Timpanoplastia defineste, in literatura franceza, toate tehnicile chirurgicale ce vizeaza tratamentul otitei medii supurate cronice.

Acest tip de chirurgie se refera atat la repararea membranei timpanice, cat si a anumitor componenente ale cavotimpanului.Pe de alta parte,tehnicile aplicate otitelor medii supurate cronice colesteatomatoase si otitelor cronice evolutive vor fi detaliate separat.

III. 1. TIMPANOPLASTII

A. Generalitati

Decizia in favoarea unei interventii chirurgicale trebuie luata tinand cont de starea membranei timpanice, a lantului osicular, a mucoasei urechii medii, a pielii conductului auditiv extern, precum si de calibrul conductului.

Inainte de orice gest chirurgical, trebuie sa ne asiguram de faptul ca perforatia este stabila. Daca antecedentele pacientului sunt necunoscute, se recomanda supravegherea perforatiei timp de cateva luni, pentru a-i aprecia evolutivitatea.

Cea de-a doua categorie de perforatii este reprezentata de perforatiile potential evolutive (Fig.1). In acest caz, analiza marginilor parforatiei cauta o invaginare epidermica ce poate evolua spre colesteatom. In cazul perforatiei marginale, acumularea de scuame la nivelul cavotimpanului sau la nivelul CAE trebuie sa fie un semnal de alarma pentru medic in sensul evolutiei spre colesteatom.

Fig. 1 – Perforatie marginala posterioara

Trebuie avuta in vedere si existenta unor leziuni asociate, de tipul miringosclerozei (infiltratia hialina limitata la pars tensa) sau timpanosclerozei, uneori cu evolutie exuberanta de o parte si de alta a perforatiei, cu sau fara fixarea lantului osicular.

Existenta unei pungi de retractie orienteaza asupra materialului utilizat pentru grefa timpanica si asupra gestului chirurgical.

B. Tipuri de grefe utilizate pentru timpanoplastii

1. APONEVROZA TEMPORALA

Acest tip de grefa a fost descris in literatura incepand cu anii 1960, fiind la momentul actual cel mai utilizat. Acest lucru se datoreaza faptului ca aponevroza muschiului temporal este usor accesibila, disponibila in cantitate suficienta, fiabila si rezistenta la anoxie. Prelevarea sa se face in timpul caii de abord din regiunea supra-auriculara.