Tricoturi Medicale Nonimplantabile

I. Introducere

Tricotul este un produs textil, format din ochiuri legate între ele, dispuse sub formă de şiruri şi rânduri. Tricotul se obţine pe cale mecanică, fie prin buclarea succesivă a unuia sau mai multor fire alimentate în paralel (tricotarea pe direcţie transversală), caz în care se formează tricotul din bătătură, fie prin buclarea simultană a unuia sau mai multor sisteme de fire de urzeală (tricotarea pe direcţie longitudinală), când se obţine tricotul din urzeală.

Ţinând cont de diversitatea tricoturilor, clasificarea acestora se poate face pe baza mai multor criterii: destinaţie, materie primă, formă, structură.

1. După destinaţie, tricoturile se clasifică în :

a) Tricoturi pentru îmbrăcăminte: lenjerie, îmbrăcăminte exterioară, ciorapi, mănuşi, băşti, fulare, fesuri etc;

b) Tricoturi pentru uz casnic şi articole decorative: perdele, dantele, draperii, cuverturi, feţe de masă, prosoape, tapiserii etc;

c) Tricoturi cu destinaţie tehnică, în domenii ca: transporturi, agricultură, industrie etc.Ex: suport pentru înlocuitor din piele, filtre, plase;

d) Tricoturi pentru articole medicale:

-implantabile: proteze vasculare, valve cardiace, înlocuitor de meninge, tendoane,

plase de susţinere a muşchilor abdominali, pavilion pentru ureche etc.

-neimplantabile: bandaje, halate,pansamante etc.

2. După materia primă utilizată, tricoturile pot fi:

a) Tricoturi din fire de bumbac şi tip bumbac;

b) Tricoturi din fire de lână şi tip lână;

c) Tricoturi din fire tip mătase.

3. După formă, tricoturile pot fi:

a) Metraj:

- plane;

- tubulare;

b) În panouri

- plane: dreptunghiulare, semiconturate, conturate;

- tubulare;

c)Produse complexe, conturate spaţial;

Biomaterialele sunt materiale avansate, create a fi utilizate ca interfata biocompatibila cu organismul uman, sub forma de dispozitive medicale, implanturi si sisteme de protezare.

Realizarea suporturilor textile utilizate în medicina ca materiale de uz intern sau extern, reprezinta o mare si importanta parte a industriei textile.

Materialele utilizate includ: fibre, fire mono si multifilamentare, netesute, tricoturi, tesaturi si materiale compozite.

Fibre utilizate la fabricarea implanturilor chirurgicale:

Natura fibrei Structura/tipul firului Natura implantului

PES Texturat Artere

PTFE Texturat

PES Filamentar, slab torsionat Tendoane

Para aramidice Filamentar, slab torsionat

PP Monofilamentar Hernii

PES Monofilamentar, Polifilamentar

Suturi

PA Monofilamentar, Polifilamentar

Matase Monofilamentar, Polifilamentar

PES Polifilamentar Ligamente

PTFE Polifilamentar

PE Polifilamentar

Matrice din carbon, termofixata sau termoplastifiata

Polifilamentar

Oase si articulatii

Departamentul de Cercetare Articole Medicale a fost infiintat in anul 1985.

In prezent, activitatea departamentului este structurata pe doua directii principale: cercetare si productie.

Activitatea de cercetare se desfasoara in cadrul proiectelor nationale (PNCDI) si internationale (EUREKA), avand urmatoarele obiective generale:

- proiectare si realizare de dispozitive medicale invazive si neinvazive;

- realizare structuri textile cu caracteristici biomedicale, destinate fabricarii de produse pentru domenii chirurgicale;

- elaborare tehnologii pentru: prelucrarea polimerilor bioresorbabili in scopul obtinerii de fire si fibre biodegradabile;

II. Materii prime

Fibrele textile reprezintă materia primă de bază a industriei textile, dar, în acelaşi timp, ele constituie şi un important material pentru multe alte domenii ale tehnicii. Modul în care s-au dezvoltat şi au evoluat producţiile de fibre textile pe plan mondial a fost determinat de progresele ştiinţifico-tehnice contemporane şi în special cele ale industriei chimice, fapt care a determinat apariţia de noi materii prime textile, ca de exemplu fibrele chimice. Până în secolul nostru, singurele fibre textile erau doar cele naturale, iar prelucrarea lor era exclusiv manuală până la revoluţia industrială de la sfârşitul secolului 18. Ponderea era deţinută de lână (77%), urmată de fibrele liberiene (18%) şi bumbac (doar 5%), iar după această etapă, o dată cu revoluţia industrială, caracterizată de invenţiile mijloacelor de producţie din industria textilă, se schimbă fundamental structura materiilor prime. Aşa că, după 100 de ani, în 1869 ponderea prelucrării era

de 81% bumbac, 13% lână şi 6% fibre liberiene.

În secolul nostru, prin dezvoltarea chimiei macromoleculare, au apărut noi materii prime textile, şi anume fibrele chimice, în special cele sintetice. Prin utilizarea din ce în ce mai mult a fibrelor chimice, utilizarea fibrelor naturale în industria textilă a scăzut relativ, modificându-se structura materiilor prime în mod substanţial. Astfel că după altă sută de ani (1969), ponderea fibrelor chimice era de 38%, a bumbacului de 54%, iar a celorlalte (lână şi liberiene) era de 8%.