Cuprins
- I. PARTEA TEORETICA:
- 1. Definitie
- 2. Introducere si istoricul bolii
- 3. Notiuni de anatomie si fiziologie
- 4. Vascularizatia si inervatia plamanului
- 5. Clasificarea tuberculozei pulmonare
- 6. Etiologie
- 7. Morfopatologie
- 8. Simptomatologie
- 9. Forme clinice
- 10. Investigatii paraclinice
- 11. Diagnostic pozitiv; diagnostic diferential
- 12. Evolutie
- 13. Prognostic
- 14. Tratament
- 15. Educatie pentru sanatate si profilaxie
- 16. Rolul asistentei
- II. PARTEA PRACTICA
- - Plan general de ingrijiri
- - Planuri de ingrijire la trei cazuri
- III. TEHNICI SI MEDICAMENTE FOLOSITE IN TUBERCULOZA PULMONARA
- - Trei tehnici folosite in boala
- - Trei medicamente folosite in tratamentul afectiunii
- IV. BIBLIOGRAFIE
Extras din proiect
1. DEFINITIE
Tuberculoza este o infectie bacteriana endemica, specifica, transmisibila, cu evolutie cronica si cu o larga raspandire in populatie. Netratata sau tratata incorect are o fatalitate importanta.
Agentii etiologici ai tuberculozei umane sunt grupati in complexul “Mycobacterium tuberculosis”, format din speciile: Mycobacterium tuberculosis, Mycobacterium bovis si Mycobacterium atipici.
Tuberculoza pulmonara este cea mai frecventa forma a bolii -circa 80% din cazuri- si practic singura forma susceptibila de a fi contagioasa. Dintre subiectii infectati cea mai mare parte (80-90%) nu se vor imbolnavi niciodata de tuberculoza; dintre persoanele infectate numai 10-20% vor face boala, si anume cei la care mecanismele de aparare antiinfectioasa sunt serios compromise.
2. INTRODUCERE SI ISTORICUL BOLII
Infectia cu Mycobacterium tuberculosis (curent infectia tuberculoasa) nu este sinonima cu imbolnavirea tuberculoasa (tuberculoza boala). Deci procesul tuberculos se desfasoara in doua faze:
1. Constituirea starii de infectie, caracterizata prin instalarea hipersensibilitatii intarziate cu suport celular;
2. Producerea ulterioara a imbolnavirii tuberculoase caracterizata prin alterari lezionare organice – tisulare, care au ca substrat necroza cazeoasa. Amploarea si intensitatea acesteia determina suferinta clinica propriu-zisa.
Cele mai multe infectii tuberculoase sunt asimptomatice clinic, iar marea lor majoritate nu se transforma niciodata in tuberculoza activa. Pe de alta parte, odata constituita, in lipsa unei terapii eficace, tuberculoza activa are o evolutie cronica progresiva antrenand distrugeri tisulare tot mai ample si mai profunde, care in final duc la deces.
Sursa prioritara de contagiune o constituie bolnavii cu tuberculoza pulmonara activa, eliminatorii de sputa cu bacili evidentiabili la examenul microscopic direct. Majoritatea acestor bolnavi elimina zilnic prin sputa pana la 109 bacili cu chimiosensibilitate si virulenta intacte.
Probabilitatea transmiterii infectiei tuberculoase la contactii bolnavului contagios depinde de durata si intimitatea contactului. Contactii de locuinta (mai ales cei care dorm in aceeasi camera cu bolnavul) au cel mai mare risc de infectie. Infectiozitatea sursei depinde de:
• densitatea surselor bacilare;
• surse cu bK pozitiv la microscopie;
• virulenta si patogenitatea germenilor;
• continuitatea si durata eliminarii lor;
• eventuala repetare a contactului infectant.
Sursele particulare de infectie sunt reprezentate de:
- bolnavii cronici eliminatori de germeni chimiorezistenti;
- bolnavii refractari la tratament;
- bolnavii pancibacilari;
- bolnavii care datorita profesiunii lor pot raspandi cu usurinta infectia (cadre didactice, salariati din sectorul alimentar etc.)
Surse rare de infectie sunt:
- bolnavii cu forme deschise, fistulizate de tuberculoza extrapulmonara;
- surse secundare, animale bolnave de tuberculoza.
Bolnavii elimina in spatiul inconjurator unitati infectante minuscule (picaturi Flugge), care sunt rapid imprastiate in incapere. Picaturile bacilifere de sputa si alte produse infectante se depun pe sol, podea, haine sau diferite obiecte, transformandu-se prin uscare in praf bacilifer cu insusiri contaminante. Prin inhalarea unei astfel de particule se realizeaza infectia persoanelor sanatoase coabitand in acelasi spatiu. Caile de patrundere in organism sunt:
• calea inhalatorie (aerogena) – este prioritara, peste 90% din cazuri;
• caile digestiva si cutaneo-mucoasa – sunt rare;
• calea transplacentara – este exceptionala.
Dupa producerea infectiei primul eveniment care survine este conversia testului tuberculinic cutanat, cel mai adesea in 6-12 saptamani de la contactul infectant. La multi din subiectii infectati raspunsul general la infectie se manifesta prin cresterea usoara a temperaturii (subfebrilitate), uneori insotita de semne asemanatoare gripei. Ulterior, testul tuberculinic este pozitiv cu o induratie semnificativa, timp de multi ani, dar la batranete raspunsul este scazut sau devine absent. O mica parte din cei infectati se imbolnavesc de tuberculoza primara. De obicei boala este localizata in plaman si in ganglionii limfatici mediastino-hilari, se vindeca spontan si lasa mici cicatrici fibrocalcare in parenchim si in ganglionii hilari. La o mica parte din bolnavii cu tuberculoza primara pot surveni complicatii, acestea incluzand extensia lezionala locala si cavernizarea (tuberculoza primara progresiva), diseminarea in organism pe cale hematogena (tuberculoza miliara, adesea acompaniata de meningita) si complicatii locale (frecvent pneumonie obstructiva si bronsectazie a lobului mediu drept).
Preview document
Conținut arhivă zip
- Tuberculoza.doc