Tuberculoza

Imagine preview
(8/10 din 2 voturi)

Acest proiect trateaza Tuberculoza.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 22 de pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: M.Taranu

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 4 puncte.

Domeniu: Medicina

Extras din document

TUBERCULOZA este o boala infecto-contagioasă, cu caracter endemic produsă de Mycobacterium tuberculosis (bacilul Koch), caracterizată prin formarea de granuloame, cu inflamaţie şi distrucţie tisulară importante, localizare obişnuit pulmonară şi evoluţie naturală (adică în absenţa unui tratament corect) cronică, consumptivă şi deseori fatală. Boala are infecţiozitate redusă (numai o parte din persoanele ce vin în contact cu un bolnav de tuberculoză fac infecţia). Infecţia tuberculoasă nu conferă imunitate absolută. Persoanele infectate au 5-10% risc de a face tuberculoză activă în decursul întregii lor vieţi. Riscul este mai mare în primii doi ani după infecţie. Dintre cei care fac tuberculoză activă, doar 50% fac forme contagioase. La rîndul său, fiecare persoană cu tuberculoză activă poate infecta, în mediu, 10-15 persoane pe an. Perioada de latenţă a bolii este lungă şi poate varia de la ani la zeci de ani, astfel încât persoanele infectate la un moment dat asigură rezervorul de infecţie pe o perioadă foarte lungă de timp. La persoanele imunodeprimate, riscul de evoluţie a unei infecţii tuberculoase latente spre tuberculoză activă este mai mare. Infecţia HIV este cel mai important factor de risc pentru progresia spre tuberculoză activă.

Caracterizată prin rata mortalităţii înaltă şi prin costurile economico-sociale importante, tuberculoza, alături de malarie şi de infecţia HIV, constituie unul din obiectivele principale de combatere în plan mondial şi o problemă primordială de sănătate publică. Fiecare persoană pe parcursul vieţii contactează cu bacilul tuberculozei, însă felul în care organismul reacţionează la acesta depinde de rezervele lui interne, de starea sistemului imunitar şi de capacitatea de a se opune agentului patogen al bolii. Un organism sănătos îşi formează cîteva linii de apărare fiziologică, astfel încît pătrunderea agentului patogen al tuberculozei în organism nu duce la îmbolnăvire. Însă în cazul unor atacuri repetate ale bacililor patogeni sau în cazul unui sistem imunitar slăbit, micobacteriile distrug liniile de apărare şi pătrund în circuitul sangvin ducînd la dezvoltarea bolii.

SCURT ISTORIC

Tuberculoza - o maladie veche de 9000 de ani. Descoperirea, in Israel, a unor ramasite umane vechi de 9 milenii a dovedit cercetatorilor ca tuberculoza are o vechime cu peste 3000 de ani mai mare decat se credea initial, se arata in editia online a agentiei de presa Reuters. „Aducerea la lumina a osemintelor preistorice care prezinta urma de TBC este extrem de importanta pentru noi pentru ca astfel putem intelege modul in care boala a aparut si evoluat de-a lungul istoriei. De asemenea, descoperirea ne poate ajuta sa gasim noi tratamente impotriva acestei boli”, sustine Mark Spigelman, unul dinte oamenii de stiinta implicati in proiect.

Cel mai vechi caz de tuberculoza cunoscut pana la data descoperirii echipei israeliene data din jurul anului 3000 i.e.n. si fusese identificat la o mumie egipteana. Osemintele scoase recent la lumina arata insa un cu totul alt parcurs al maladiei care inca face sute de mii de victime pe Terra. Boala a fost bine caracterizată în secolul al XIX-lea cu trei momente importante: individualizarea clinică a bolii de către Laennec, demonstrarea naturii transmisibile de către Villemin şi în fine identificarea Mycobacterium tuberculosis de către Robert Koch, care pune bazele diagnosticului bacteriologic al tuberculozei. Robert Koch a descoperit bacilul care-i poarta numele pe 24 martie 1882, drept care în fiecare an de 24 martie, de ziua mondiala a tuberculozei, se organizeaza actiuni de popularizare a cunostintelor despre boala. Secolul al XX-lea aduce o revoluţie terapeutică în tuberculoză cu apariţia vaccinării BCG, urmată de descoperirea secvenţială a antituberculoaselor de primă linie: streptomicina, izoniazida, etambutolul, rifampicina şi pirazinamida; ulterior au fost descoperite şi alte medicamente antituberculoase, ultima grupă fiind cea a fluorochinolonelor. Sfârşitul secolului XX a fost marcat de ideea integrării chimioterapiei antitu-berculoase într-un context de măsuri socio-economice, ceea ce a condus la constituirea unor strategii cuprinse în Programe Naţionale de Control al Tuberculozei.

SURSE DE INFECŢIE

Spre deosebire de alte micobacterii care sunt ubicuitare în natură, bK nu se multiplică în afara organismelor, iar infecţiile naturale la animale sunt foarte rare. Astfel bK este extrem de adaptat la organismul uman şi, drept consecinţă, rezervorul de germeni este aproape exclusiv uman (persoane infectate sau bolnavi), iar transmiterea infecţiei este practic exclusiv interumană, pe cale aeriană. Sursa de infecţie o reprezintă bolnavul cu TB pulmonară (TBP). Gradul de contagiozitate al unei surse de infecţie este dependent de densitatea MTB în spută şi de frecvenţa tusei. Examenul microscopic al sputei este pozitiv în cazul unei densităţi a MTB în spută de minim 5000-10000/ml; astfel microscopia sputei separă cazurile pozitive (M+), considerate contagioase, de cele negative (M-) considerate puţin sau deloc contagioase.

Fisiere in arhiva (1):

  • Tuberculoza.doc