Tumorile Epiteliale Ovariene

Introducere

Nici un alt aspect clinic , oricât de grav ar fi , nu pune medicul într-o situaţie limită , aceea de a scruta imposibilul, aşa cum o face cancerul. Acest flagel al secolului nostru , înregistrează statistic şi absolut o creştere relativă, situându-l pe locul II între cauzele de deces din cele mai multe ţări ale lumii . Eforturile investigatorii şi financiare depuse , munca laborioasă şi imaginaţia cheltuită pentru a găsi noi variante terapeutice nu au avut rezultate spectaculoase. Între cancer şi tratamentul său nu s-a pus încă semnul egalităţii.

În paradigma atât de complexă a acestei boli, tumorile de ovar reprezintă obiectul unuia dintre cele mai importante capitole ale patologiei genitale feminine şi oncologiei.

Debutul extrem de insidios, evoluţia criptică , handicapul de a nu exista încă o metodă de screening în masă , varietatea tratamentelor , dar nici unul curativ în fazele avansate, numărul mare de cazuri cu toate implicaţiile medicale, sociale şi psihologice, toate acestea reprezintă o serioasă problemă a medicinei şi ginecologiei actuale.

Dar mai ales faptul că ceea ce se cunoaşte despre cancer este partea vizibilă a icebergului , obligă specialistul la o gândire medicală curajoasă, mobilă, eliberată de şabloane şi prejudecăţi.

Depistarea precoce a tumorilor ovariene constituie o problemă cu atât mai dificilă cu cât manifestările clinice lipsesc în stadiile incipiente ale bolii, atunci când eficienţa tratamentului este maximă.

S-a observat practic că o tumoră malignă ovariană se exprimă clinic abia când măsoară cel puţin 5 centimetri şi de cele mai multe ori aceste manifestări sunt apanajul extinderilor metastatice.

Această particularitate clinică agravează enorm prognosticul bolii şi scade semnificativ rata de supravieţuire a bolnavelor cu toată complexitatea mijloacelor terapeutice utilizate azi.

Ceea ce trebuie reţinut astăzi în primul rând este că diagnosticul cert de neoplasm ovarian este mai întâi nu diagnostic anatomo-patologic cel mai adesea intraoperator şi apoi clinic.

Tocmai de aceea medicilor de specialitate (chirurgi si anatomo-patologi) le revine sarcina de a stabili cu precizie varietatea histologică, macroscopică şi microscopică a tumorilor de ovar pentru orientarea şi evaluarea potenţialului terapeutic ulterior.

De aici derivă şi motivul pentru care numeroase foruri medicale de mare prestigiu din lume , cum sunt Federaţia Internaţională de Obstetrică şi Ginecologie, Uniunea Internaţională contra Cancerului , Organizaţia Mondială a Sănătăţii au căutat să grupeze în peste 75 de categorii clinice şi anatomo-patologice tumorile ovariene.

Un aspect important al problemei cancerului ovarian studiat în tabloul general al neoplazurilor ca fenomen de masă, deci de sănătate publică, este acela al dispensarizării cazurilor depistate.

Aplicarea corectă şi completă a unui tratament nu rezolvă boala decât pentru moment, urmând apoi ca o suită întreagă de controale periodice , cu adoptarea unor noi măsuri terapeutice cum sunt chirurgia de control, tratamentul chimio-radio-terapic reluat sau continuat sub supraveghere să completeze spitalizarea anterioară. De asemenea , fiecare caz în parte trebuie raportat oncologului de sector sau de judeţ şi urmărit în fişe de evidenţă centralizate de cele două institute oncologice din ţară.

Ca problemă de sănătate publică , cancerul ovarian este o maladie care scoate din circuit o proporţie relativ mare de femei fertile şi creşte considerabil numărul zilelor de incapacitate temporară de muncă , fiind cauza unor infirmităţi şi ridicând mari probleme de ordin fizic, social şi psihologic. Iată de ce , studiată în context medical, medico-biologic şi social, tumora de ovar a devenit, mai ales în ultimele decenii, ţinta preocupărilor unui colectiv complex şi numeros de specialişti, atât ca subiect teoretic cât mai ales pentru importanţa lui practică.

Dificultatea depistării precoce a acestei maladii, gravitatea evoluţiei, o tehnică terapeutică încă parţial eficientă, prognosticul foarte sever fac din tumora de ovar un subiect de permanentă actualitate, încă neepuizat , justificând alegerea ca temă a lucrării de faţă.

Ea îşi propune întreprinderea unui studiu epidemiologic, clinic şi statistic al cazurilor de tumoră ovariană înregistrate pe o perioadă de 2 ani evidenţiind unele probleme de diagnostic şi conduită discutate în literatura modernă de specialitate şi adoptate de medicii de specialitate din clinica “ Polizu” în aceeaşi perioadă.