Ambalajul

Rezumat

Lucrarea prezintă două puncte de vedere asupra ambalajului, dacă acesta trebuie conceput strict pentru utilitatea lui sau trebuie să se ţină cont şi de estetica acestuia, ca o funcţie promoţională. Am detaliat funcţiile pe care le poate avea un ambalaj, am scris despre cerinţele referitoare la calitate din punctul de vedere al distribuitorilor, dar şi al cumparatorilor şi am amănunţit subiecte cum ar fi estetica şi designul ambalajelor.

Ambalajul transmite un mesaj promoţional foarte puternic mai ales în cazul produselor de marca. Majoritatea consumatorilor aleg produsele de marca, uşor de recunoscut prin ambalajul sau culorile specifice.

De accea forma ambalajului, grafica, culorile sunt elemente care pot constitui un avantaj competiţional pentru firme, mai ales datorita concurenţei foarte strânse de pe piaţa. Forma produslui trebuie sa răspundă destinaţiei şi contrucţiei, să fie legata de om, dar şi de mediul înconjurător. Ambalajul trebuie să fie estetic, dar şi folositor, să aibă o gama de culori agreabile.

Cuvinte cheie: ambalaj, estetică, culoare, design, marketing, produse.

Introducere

Societatea modernă de astăzi este caracterizată de industrii de ambalare foarte sofisticate. Specialiştii în marketing sunt nevoiţi să descopere noi modalităţi pentru a influenţa comportamentul consumatorului. Asta pentru că ambalajul este considerat „vânzătorul tăcut” şi conceperea ambalajului trebuie să ţina cont de relaţia dintre produs-ambalaj ideal.

În ultimul timp, în producţie şi pe piaţă se înregistrează o explozie de produse noi realizate într-o bună măsură prin aportul esteticii, ceea ce influentează asupra unor elemente determinante ale activităţii întreprinderii. Astăzi ambalajul este considerat a fi nu numai o entitate fizică, dar şi psihologică în acelaşi timp. De accea ambalajului trebuie să i se acorde mai multe atenţie şi trebuie studiat mai în amănunt, în concordanţa cu funcţiile acestuia.

Într-o lume care evoluează continuu, în care standardele sunt tot mai înalte, nu este greu de observat că orice companie sau producător de pe piaţa are mare nevoie de o reputaţie puternică. Deşi schimbul de bunuri există încă din antichitate, în vremurile noastre competiţia este cea care impune creativitatea şi inovaţia. Succesul unui produs depinde foarte mult de imaginea pe care o are asupra consumatorilor. Pe o piaţa cu numeroase produse de acelaşi fel, este dificil să luăm o decizie. De aceea, un rol foarte important îl constituie ambalajul.

Ambalarea produselor

Pentru satisfacerea necesităţilor consumatorilor, corespunzător gusturilor lor şi, în acelaşi timp, pentru a oferi produse care să contribuie la educarea gustului, se impune o strânsă colaborare între ştiinţa economică şi artă, între economişti şi artişti, mai ales designeri. Şi aceasta fiindcă practica a dovedit-o: un volum apreciabil din activităţile economice moderne depinde nu de eficacitatea tehnică a produsului sau de eficienţa cu care este produs, ci de calitatea artistică a designului (fig.1).

Fig. 1 Relaţia design-economie în satisfacerea necesităţilor de consum

În literatura de specialitate pot fi întâlnite numeroase definiţii date esteticii, ca ştiinţă, ca parte a filosofiei sau ca disciplină de studiu. Astfel, estetica reprezintă:

“Ştiinţa care studiază legile şi categoriile artei, considerată ca forma cea mai înaltă de creare şi de receptare a frumosului; ansamblu de probleme privitoare la esenţa artei, la raporturile ei cu realitatea, la metodele creaţiei artistice, la criteriile şi genurile artei” .

Dacă la început ambalajul a fost considerat doar un simplu pachet care conţine un produs, în prezent acesta reprezintă o componenta corporală a produsului, iar in cadrul politicii de marketing tinde să devină un principal purtător de mesaje adresate consumatorului.

În România, conceptul de ambalare este definit în standardul STAS 5845/1-86, precum şi în Ordonanţa Guvernului 39/1995 (ambalaj pentru produse alimentare). Pe baza acestora, formulăm următoarea definiţie: „Ambalajul este un sistem fizico-chimic cu funcţii complexe, destinat să asigure protecţia temporară a produselor din punct de vedere fizic, chimic şi biologic în scopul menţinerii calităţii şi integrităţii acestuia în decursul manipulării, transportului, depozitării şi desfacerii - până la consumator sau până la expirarea termenului de garanţie.”

Criterii de clasificare a ambalajelor

Literatura de specialitate menţionează mai multe criterii de clasificare a ambalajelor:

• După materialul constituent: ambalaje din hârtie şi carton; ambalaje din sticlă; ambalaje din metal; ambalaje din materiale plastice; ambalaje din lemn, înlocuitori din lemn şi împletituri; ambalaje din materiale textile; ambalaje din materiale complexe; în componente ale produsului (membrane naturale, vafe, amidon gelatinizat etc).

• După sistemul de confecţionare: ambalaje fixe; ambalaje demontabile;ambalaje pliabile.

• După tip: plicuri, pungi, sacoşe, plase, coşuri; tăvi, lăzi, cutii, stelaje; alveole, flacoane, borcane, butelii, bidoane, damigene, butoaie, canistre, tuburi etc.

• După destinaţie: ambalaje de transport si depozitare; ambalaje de desfacere şi prezentare.

• După specificul produsului ambalat: ambalaje pentru produse alimentare; ambalaje pentru produse nealimentare; ambalaje pentru produse periculoase; ambalaje individuale; ambalaje colective.

• După gradul de rigiditate: ambalaje rigide; ambalaje semirigide; ambalaje suple.

• După durata de utilizare şi tipul circulaţiei: ambalaje recuperabile (ambalaje reciclabile, ambalaje refolosibile); ambalaje nerecuperabile.