Analiza comparativă a calității autoturismelor

Capitolul I. Introducere teoreticã privind analiza comparativã şi indicatorul complex al calitãţii

Analiza comparativă se utilizează pentru ierarhizarea produselor în funcţie de nivelul calităţii atins pe piaţa internă şi externă ţinând seama de mai multe criterii printre care proprietăţile esenţiale, eficienţa lor în utilizare toate acestea raportate la preţ.

Caracteristicile reprezintă proprietăţile esenţiale ale unui produs.

Analizele comparative sunt importante deoarece prin efectuarea şi publicarea lor vin în sprijinul consumatorilor privind fundamentarea deciziei de cumpărare.

Aceasta metodă utilizează două metode:

• Metoda clasică de ordonare pe caracteristici de calitate;

• Metoda indicatorului sintetic al calităţii.

Avantajele indicatorului complex (sintetic) al calitãţii pot fi concretizate astfel:

• Are o sferã largã de utilizare pentru analiza comparativã a mai multor produse/ servicii din aceeaşi grupã sau subgrupã, având drept referenţial un produs sau serviciu denumit etalon;

• Ia în calcul caracteristicile de calitate ponderate dupã importanţa lor, folosind în acest scop metoda matricei sau cea a expertizei în vederea creşterii obiectivitãţii în acordarea coeficienţilor;

• Permite compararea produselor ale cãror caracteristici sunt exprimate numeric sau raţional (în general caracteristicile psihosenzoriale se transformã în note sau puncte);

• Grupeazã caracteristicile în douã categorii, în funcţie de sensul în care influenţeazã calitatea (direct proporţionale şi invers proporţionale cu calitatea);

• Ia în calcul mãrimea costului şi a preţului de vânzare, ceea ce permite ierarhizarea produselor dupã raportul calitate – preţ;

• Sintetizeazã valorile tuturor caracteristicilor într-o valoare unicã ce permite o mai bunã ordonare a produselor analizate decât utilizarea metodei clasice;

• Permite utilizarea unor programe de calculator în vederea întocmirii unei baze de date privind calitatea şi preţul produselor concurente, determinând astfel o reducere a timpului şi o creştere a gradului de precizie în ierarhizarea produselor dupã raportul calitate – preţ.

Capitolul II. Prezentarea produsului şi a grupei de produse alese

Am ales ca produs în analizã autoturismul, un vehicul automobil terestru, care ruleazã pe minimum patru roţi nealiniate, aflate în permanent contact cu solul, din care cel puţin douã asigurã direcţia şi cel puţin douã asigurã tracţiunea.

În limbaj cotidian, expresia de „autoturism” defineşte autovehiculele de capacitate redusã, destinate transportului de persoane (pânã la 6 persoane).

Principalele sisteme constructive ale automobilelor sunt:

• sistemul motor;

• sistemul de transmisie - rulare;

• sistemul şasiu – caroserie;

• sistemul anexe.

• Sistemul motor cuprinde motorul propriu-zis şi instalaţiile, accesorii de ungere, de răcire, de alimentare şi, eventual, de aprindere.

• Sistemul de transmisie – rulare este compus din ambreiaj, cutie de viteze, ax şi cruci cardanice, diferenţial şi roţi. Rolul acestui sistem este de a transmite cuplul motorului la organele propulsate.

• Sistemul şasiu – caroserie are o pregnantă funcţie de susţinere mecanică şi de asigurare a securităţii şi confortului. Cuprinde : cadrul (rama), organele de suspensie, mecanismul de frânare, direcţia şi caroseria.

• Sistemul anexe facilitează funcţionarea sistemelor descrise şi asigură confortul şi securitatea utilizatorilor. Aceste sisteme se referă la: instalaţia electrică pentru iluminarea şi alimentarea consumatorilor de energie electrică din habitaclu, instalaţia de pornire, instalaţia parbrizelor, claxoanele, bricheta, mijloacele audio-video, etc.

Caracteristicile autoturismelor, grupate după natural lor, sunt:

- caracteristici constructive, referitoare la dimensiuni, gabarit, masă, etc.

- caracteristici funcţionale, respectiv parametrii de forţă, acceleraţie, viteză, stabilitate şi frânare, coeficientul aerodinamic

- caracteristici economice, care cuprind consumul de carburanţi şi lubrifianţi, durabilitatea diverselor componente, fiabilitatea şi mentenabilitatea

- caracteristice de confort şi protecţie : capacitatea de transport şi dimensiunile habitaclului, suspensia, vizibilitate, climatizare, protecţia fonică, etanşeitate, încălzirea, rezistenţa la şoc şi gradul de securitate în situaţii extreme, facilităţi oferite de diverse echipamente, compoziţia chimică a emisiei de gaze, etc.

- caracteristicile estetice şi de „personalizare”, linia, designul, noutatea, originalitatea, finisajul, etc

În general, materialele cuprinzând informaţii tehnice şi comerciale din domeniul auto grupează aceste informaţii după criteriile relaţiilor dintre caracteristici în gradul de complexitate, astfel:

- model şi an de fabricaţie ;

- destinaţia şi diverse date generale (posibilitatea tractării, sarcina tractată, etc.)

- date referitoare la motor (tip de cilindri şi dispunerea lor, număr de timpi ai ciclului motor, mod de răcire, cilindree, putere – kW la n rotaţii sau CP, cuplul maxim – Nm la n rotaţii pe minut, alezaj, raport de compresie, viteza maxima şi cea economică

- date referitoare la tracţiune, suspensie, direcţie, frânare, tipurile constructive, raza minimă de virare, coeficientul de amplificare a forţei de frânare, distanţa minimă de frânare, componente electronice şi alte facilităţi incluse, modelele de anvelopă şi cameră folosite, tipul instalaţiei electrice. Pentru sistemul de tracţiune se folosesc notările : A – faţă, P – spate, 4W – integrală.

- date referitoare la şasiu, caroserie, habitaclu : tip, număr de uşi, volumul şi înălţimea habitaclului, gabaritul maşinii, ampatamentul, garda la sol, volumul portbagajului, etc.