Analiza comparativă a mărfurilor studiu de caz - fond de ten

Introducere

Fondul de ten este un produs cosmetic aparut relativ recent, insa nu foarte multe persoane cunosc faptul ca acesta are o istorie inradacinata in antichitate, avand in vedere faptul ca si atunci se foloseau produse cosmetice care aveau acelasi rol pe care fondul de ten il are pentru noi astazi. De-a lungul timpului au aparut o multime de mituri referitoare la fondul de ten, cum ca, folosirea lui ar imbatrani tenul sau ar favoriza aparitia ridurilor. Foarte multe dintre ele sunt categoric false, deoarece, daca fondul de ten este folosit corespunzator, va aduce doar beneficii tenului.

I. Istoria fondului de ten

Probabil vi se pare incredibil, insa grecii si romanii erau foarte preocupati de felul in care aratau, in asa fel incat se presupune ca ei ar fi primii care au folosit primele variante ale fondului de ten. Evident, substantele din care erau fabricate asa numitele fonduri de ten din antichitate nu au nimic in comun cu cele folosite in zilele noastre. De cele mai multe ori substantele erau otravitoare, una dintre acestea fiind carbonatul de plumb, care era de culoare alba. Tot o substanta de culoare alba folosita de catre greci si romani pentru luminarea fetei era creta. Aceste prafuri erau amestecate de cele mai multe ori cu grasime de origine animala, pentru a putea fi aplicate mai usor pe piele si pentru a rezista pentru mai mult timp. Inca din antichitate frumusetea a jucat un rol deosebit, iar criteriile dupa care o persoana era catalogata frumoasa sunt diferite de la o societate la alta, “canoanele” frumusetii fiind foarte stricte.

In antichitate, nu doar femeile foloseau fondul de ten, ci si barbatii.

In Evul Mediu regulile frumusetii impuneau ca tenul femeilor sa fie foarte pal. Cele care foloseau produse cosmetice care sa le deschida culoarea pielii faceau parte din inaltele clase sociale, iar cele a caror piele era bronzata faceau parte din clasele sociale inferioare. Uneori, pentru a arata foarte pale, femeile recurgeau la practici nu tocmai benefice, in sensul ca faceau in asa fel incat sa piarda o cantitate de sange prin taieturi. Foarte multe doamne din inalta societate au murit pentru ca au folosit o pudra otravitoare, pe baza de arsenic, numita Aqua Toffana, dupa ce o procurau de la creatoarea sa, Signora Toffana. Si in secolul al XVII-lea ceruza era populara pentru iluminarea tenului.

In secolul al XVIII-lea, actorii obisnuiau sa isi albeasca fata, pentru ca in secolul al XIX-lea utilizarea cosmeticelor de orice fel sa se diminueze.

Fondul de ten modern isi are radacinile in amestecul facut de Carl Baudin care dorea sa ascunda diferentele dintre marginea perucii sale si ten, astfel incat el a realizat un amestec asemanator nuantei pielii sale.

Primul fond de ten modern a fost realizat de catre celebra firma Max Factor in anul 1914, folosit doar de catre actori in timpul filmarilor, deoarece era realizat in asa fel incat sa reflecte foarte bine lumina, in acelasi timp oferind un aspect foarte natural pielii. Ingredientele folosite incep sa fie cat mai bune si cat mai rezistente, multe dintre acestea fiind naturale.

Incepand cu anul 1937, fondul de ten a devenit un produs comercial, putand fi achizitionat de catre oricine de la magazinele cu produse cosmetice. In ciuda problemelor economice care au caracterizat acea perioada, fondul de ten a devenit cel mai bine vandut produs.

Treptat au fost introduse mai multe nuante de fonduri de ten, dar cu si mai multe grade de acoperire a tenului, pentru a multumi pe toata lumea.