Analiza Merceologica a Produselor Chimice - Detergentul de Rufe

1. Scurt istoric al detergentului la nivel mondial şi naţional

În societatea primitivă , chiar şi în zilele de azi , hainele erau curăţate cu pietre pe malul unei ape curgătoare. În dicţionar , ”detergentul” este definit ca agent de curăţare. În ultimii 20 de ani însă, cuvântul descrie mai degrabă - detergentul sintetic , decât obişnuitul săpun. Detergenţii sintetici conţin anumite componente numite substanţe tensio-active.

Un material care prin compoziţie este foarte asemănator cu săpunul a fost găsit într-un vas de lut datând din 2800 Î.En, descoperit în timpul cercetării făcute asupra locului în care se află Babilonul Inscripţiile de pe vas spun că grăsimile au fost fierte cu cenuşă ,aceasta fiind o metodă de obţinere a săpunului , dar nu precizează la ce era folosit aces material. Mai târziu, s-a descoperit că asemenea materiale erau folosite ca “gel” de păr

Ultima jumătate de secol a fost perioada de maximă dezvoltare a industriei detergenţilor şi, în consecinţă, de afirmare a unui comerţ de mare amploare cu produse detergente. În prima etapă s-a dezvoltat producţia detergenţilor pentru produse textile, a urmat o etapă a preocupărilor pentru realizarea de produse detergente pentru textile cu eficienţă maximă pe destinaţii bine precizate concomitent cu desfăşurarea de cercetări pentru producerea detergenţilor cu proprietăţi corective pentru neajunsurile specifice fibrelor textile sintetice şi ale amestecurilor de fibre. În anii '70 au început şi ulterior s-au amplificat cercetările pentru realizarea detergenţilor „economici“, eficienţi în spălări fără apă caldă, respectiv la temperatura de 30 grade Celsius, mai apoi la temperatura apei curente şi chiar la orice temperatură („all temperatures“). Sortimental, realizările producţiei s-au completat cu produse tot mai specializate, remarcându-se o gamă largă de produse din categoria detergenţilor speciali.

Interesul major al celor mai mulţi cumpărători se opreşte asupra detergenţei produsului de curăţare, respectiv capacitatea acestuia de a desprinde şi îndepărta impurităţile de pe mediile supuse curăţării. Este important ca acest proces să fie:

- economic (prin folosirea unui raport de flotă minim, adică a unei cantităţi minime de detergent pentru realizarea curăţării şi a unei cantităţi minime de apă, la orice temperatură; de asemenea, să nu presupună efecte indezirabile pentru obiectele de curăţat, respectiv să prezerve caracteristicile acestor medii, cruţându-le de la uzură);

- ecologic (respectiv să nu presupună riscuri de afectare a sănătăţii utilizatorului – nonactivi dermatologic – şi mediului – biodegradabili);

- comod (să reclame programe ne-cronofage şi intervenţii sumare din partea utilizatorului).

În 1907, Henkel a lansat pe piaţă primul detergent din lume: Persil, denumit aşa după cele două componente principale - perboratul şi silicatul. In ceea ce priveşte brandul, există două companii care-l produc şi care au dreptul de a-l folosi: rivalele multinaţionale, Henkel şi Unilever. Astfel, în unele ţări, cum ar fi Marea Britanie, Persilul este produs de Unilever, iar în altele, cum ar fi Germania, aparţine celor de la Henkel. Chiar dacă au existat tentative de a cumpăra toate drepturile pentru produs, din partea ambelor companii, nu s-a ajuns pâna acum la nici un rezultat. Astfel, în România exista doua tipuri de Persil: unul produs de Henkel, care are chiar numele de Persil, şi cel fabricat de Unilever, sub numele de Omo.

Tide, marca Procter&Gamble, are de asemenea o istorie aparte. În 1992, când P&G a intrat pe piaţa rusă, a lansat Arielul, principala marca de detergent a companiei în Europa. Deşi la trei luni de la lansare, 85% dintre consumatori ştiau de el, numai 5% îl cumpărau. Compania a aflat că ceilalţi nu şi-l permiteau, aşa că a introdus o alta marcă, ambalată în pungi în loc de cutii şi pentru care s-a gasit o metodă de producere pe plan local. Pentru ea s-a folosit numele Tide.

Detergentul Dero a fost produs pentru prima dată în 1966, la fabrica DERO din Ploieşti. Numele său vine de la DEtergenti ROmania. După preluarea sa de către Unilever (1995), urmează un şir de inovaţii şi activiţăţi care vor dezvolta şi vor consolida poziţia deţinută pe piaţă. O etapa importantă a reprezentat-o campania 99 de pete, urmată de evoluţia marcii prin lansarea noului produs Dero 2 în 1 Aloe Vera. Unul dintre cele mai importante evenimente recente a fost relansarea Dero Surf sub platforma “Dero, detergentul care scoate cele mai frecvente 99 de pete.

2. Generalităţi şi clasificarea detergenţilor

Apa are o proprietate numită tensiune de suprafaţă. Fiecare moleculă de apa este înconjurată şi atrasă de alte molecule de apă. Când molecula de apă intră în contact cu alte suprafeţe (sticla, plastic etc ) , se crează o tensiune care face bula de apă să pară rotundă. În timpul procesului de curătare, tensiunea de suprafaţă trebuie redusă, pentru a se răspândi şi uda întreaga suprafaţă. Substanţele chimice care pot reduce tensiunea de suprafaţă se numesc agenţi tensio-activi.

Detergentul este un produs de curăţare eficient dacă conţine unul sau mai mulţi agenţi tensio-activi. Datorită compoziţiei lor chimice, aceşti agenţi pot fi modificaţi pentru a se comporta bine în cât mai multe condiţii. Aceşti agenţi sunt mai puţin sensibili la “tăria” apei şi la mineralele din ea şi de aceea majoritatea agenţilor nu vor forma precipitaţi.

Agenţii tensio-activi au şi alte roluri importante în curăţire, ca dizolvarea,emulsificarea şi menţinerea petei pănă când se va clăti. Agenţii tensio-activi dau şi alcalinitate,utilă la îndepărtarea petelor acide.