Bicicletă sau mașină pe două roți

2. NOȚIUNI GENERALE DESPRE BICICLETǍ

O bicicletă poate fi definită în general ca fiind un vehicul rutier cu două roţi aşezate în linie una în spatele celeilalte, pus în mişcare prin intermediul a două pedale acţionate cu picioarele. Se estimează că mersul pe bicicletă este de trei ori mai eficient din punct de vedere energetic decât mersul pe jos, iar viteza este de trei - patru ori mai mare.

Fiind inventate în Europa secolului 19, bicicletele sunt acum în număr de peste un miliard, asigurând în multe regiuni mijlocul principal de transport. Ele sunt de asemenea foarte populare ca mod de relaxare, şi au fost adaptate pentru folosinţă în multe alte domenii ale activităţii umane cum ar fi cel al jucăriilor, fitness, aplicaţii militare, servicii de curierat şi sportul numit ciclism.

Forma şi configuraţia de bază a cadrului, roţilor, pedalelor, şezutului şi a ghidonului au suferit doar mici schimbări din 1885, când a fost construit primul model cu lanţ, cu toate că multe detalii importante au fost îmbunătăţite, în special odată cu apariţia materialelor moderne de fabircaţie şi a proiectării asistate de calculator. Acestea au permis răspândirea modelelor speciale pentru cei ce practică un anume tip de ciclism.

Bicicleta a influenţat istoria în mod considerabil, atât în domeniul cultural cât şi în cel industrial. În anii de început, construcţia bicicletelor s-a inspirat din tehnologiile deja existente; dar în ultima vreme bicicleta a contribuit la rândul ei la dezvoltarea tehnologiilor atât în vechile domenii cât şi în altele noi.

3. O PLIMBARE CU BICICLETA PRIN ISTORIE

Povestea bicicletei începe acum aproape douǎ sute de ani, când un baron german s-a gândit sǎ inventeze un mod mai simplu de a se deplasa. Asa a apǎrut “masina mergǎtoare pe douǎ roti”, apoi velocipedul si mai târziu bicicleta, foarte utilǎ în unele tǎri ca Japonia si China, unde, din cauza aglomeratiei si densitǎtii populatiei, este aproape imposibil sǎ circuli cu masina.

Totul a pornit de la roatǎ. Utilizarea ei în scopul deplasǎrii îsi are originile în Mesopotamia, în mileniul IV î.Hr. Însǎ este posibil ca ideea bicicletei sǎ existe din 1493. Într-un caiet de notite al lui Leonardo Da Vinci a fost gǎsit un desen al unei masinǎrii care seamǎnǎ cu bicicleta.

1817 - Baronul german Karl Drais a inventat prima bicicletǎ, sau prima “masinǎ mergǎtoare”, pentru a se deplasa mai repede pe aleile grǎdinii regale.Cadrul unea cele douǎ roti egale, cu ghidon la cea din fatǎ, si toatǎ bicicleta era construitǎ din lemn. Dar, neavând pedale, lant si frâne, functiona exact ca trotinetele din zilele noastre: propulsia se realiza prin miscarea picioarelor pe sol. Datoritǎ asemǎnǎrii cu un cal, vehiculul a primit numele „dandy-horse” sau „hobby-horse”. Moodelul - numit si “draisina” - nu a avut prea mare succes, deoarece nu era deloc confortabilǎ, din cauzǎ cǎ era din lemn, si nu se putea merge cu ea decât pe un drum foarte drept, fǎrǎ denivelǎri. Evident, acum aproape 200 de ani aceste drumuri nu prea existau, decât în grǎdinile palatelor sau în unele parcuri.

1865 – Fratii Michaux inventeazǎ velocipedul (“picior iute” în traducere din limba latinǎ), strǎmosul bicicletei. Fǎcut tot din lemn, mai târziu cu roti din fier, acest model a venit cu ceva nou: pedale fixate direct pe roata din fatǎ, care era putin mai mare decat cea din spate.

1870 - 1890 - Bicicleta din lemn este înlocuitǎ de cea construitǎ în totalitate din metal, rotile fiind prevǎzute cu cauciucuri foarte tari. Având pedalele fixate tot pe roata din fatǎ, fǎrǎ lant între roti, noua inventie arǎta foarte ciudat: roata din fatǎ, pe care era fixatǎ si saua, era mult mai înaltǎ în comparatie cu cea din spate. Și a devenit tot mai mare, pe mǎsurǎ ce constructorii si-au dat seama de un lucru: cu cât era roata mai mare, cu atât se parcurgea o distantǎ mai lungǎ la fiecare pedalare. Aceastǎ masinǎrie a fost si prima care a purtat oficial numele de bicicletǎ. Modelul a fost o atractie între anii 1880 - 1890, desi costa foarte mult, dar era si foarte periculoasǎ. Toatǎ greutatea fiind în partea din fatǎ, la orice oprire bruscǎ sau la lovirea rotii de o piatrǎ, bicicleta se rǎsturna în fatǎ.

De aceea, pentru mai multa sigurantǎ, în 1873 se inventeazǎ triciclul (care seamǎnǎ cu tricicleta de astǎzi utilizatǎ de copii), special construitǎ pentru femei. Cu ea se plimbau însǎ si doctorii, preotii, sau oamenii mai bogati, deoarece le dǎdea un aer de superioritate si elegantǎ.

Mai târziu, pentru a elimina riscul “cǎderii în cap”, s-a inventat un nou model si mai interesant: bicicleta cu roatǎ înaltǎ în spate. Ambele modele nu au rezistat însǎ prea mult, deoarece s-a trecut din nou la bicicleta cu douǎ roti egale, apǎrând în plus pedalele legate prin lant si pneuri în loc de cauciucuri. Proaspǎta inovatie, ce fǎcea mersul mult mai confortabil, a fost adusǎ în 1887 de un medic veterinar irlandez, pe numele sǎu John Boyd Dunlop (tot el a inventat doi ani mai târziu pneurile pentru automobile, iar în 1890 a înfiintat una dintre cele mai mari companii producǎtoare de pneuri din lume: Dunlop). Astfel, femeile au trecut încet - încet de la fustǎ si corset la o îmbrǎcǎminte mult mai lejerǎ, pentru a putea merge mai comod cu bicicleta.

Trecând în secolul douǎzeci, bicicleta nu a mai suferit mari schimbǎri fatǎ de modelele dinainte. Au apǎrut apoi suspensiile, mai întâi la roata din fatǎ, apoi la cea din spate. Apoi, în 1910, pe mǎsurǎ ce crestea cererea pentru bicicletele de curse, suspensiile s-au perfectionat, iar metalul greu din care era facut cadrul si tuburile a fost înlocuit de alte metale mult mai usoare. Mai mult, Iver Johnson, un constructor din statul american Massachusetts, a fǎcut o bicicletǎ specialǎ pentru un ciclist celebru în acea vreme - englezul Major Taylor - sudând cele trei bare ale cadrului în formǎ de triunghi, pentru o mai mare rezistentǎ la traseele de concurs foarte denivelate, iar coarnele ghidonului au fost îndoite, modelul acesta fiind, de fapt, prima semicursierǎ inventatǎ.