Cuantificarea impactului cu ajutorul matricei Leopold la Mittal Steel Roman

CAPITOLUL I: PREZENTAREA GENERALĂ A SOCIETĂŢII MITTAL STEEL ROMAN

1.1. Amplasamentul obiectivului analizat

Amplasamentul obiectivului evaluat, S.C. “MITTAL STEEL” S.A. Roman, este situat în Şoseaua Roman – Iaşi km. 333, cu sediul social în Str. Ştefan cel Mare nr. 246, Roman, jud. Neamţ, în bazinul hidrografic Siret, între satele Cordun şi Simioneşti şi linia CF Roman – Suceava, în zona limitrofă a localităţii Roman, la 5 km nord . Cota absolută a amplasamentului platformei este de +208,60 m deasupra Mării Negre, ceea ce îi asigură protecţia împotriva inundaţiilor de 1:1000.

Amplasamentul obiectivului evaluat are o suprafaţă de 1629031 mp din care:

- suprafaţă construită = 508376 mp;

- suprafaţă în incintă total = 953253 mp;

- suprafaţe în afara incintei = 167402 mp;

- haldă şlam şi reziduuri = 37 500 mp;

- spaţii verzi = 75 000 mp.

Teritoriul unde este amplasată societatea face parte din Platforma Moesică, situându-se în partea de Sud-Est a acesteia, în culoarul Moldova – Siret, partea sudică a gruiului Romanului. Culoarul Moldova – Siret reprezintă 12% din suprafaţa judeţului şi este alcătuit din luncile celor două râuri şi mai multe nivele de terasă.

Morfologia regiunii se caracterizează prin ampla dezvoltare a reliefului fluvial sub forma teraselor de fund vale, teraselor de versant şi a teraselor de confluenţă. Această zonă este încadrată din punct de vedere al altitudinii în ecartul 185 – 225 m. Albia minoră a râului Moldova are un curs meandrat datorită aportului mare de aluviuni.

1.2. Informaţii generale privind apele de suprafaţă şi subterane din zonă

Apele subterane din zonă, după natura lor se împart în două categorii :

-Ape descendente situate în orizonturile superioare ale scoarţei terestre , sunt în

directă legătură cu apele de la suprafaţă şi cu precipitaţiile atmosferice. Ele pot fi ape freatice, localizate în orizontul acvifer de suprafaţă şi ape suprafreatice, situate deasupra celor freatice şi cu caracter temporar.

-Ape ascendente de adâncime prinse în orizonturi acvifere mai de adânc, între strate

impermeabile şi deci captive, intră în legătură cu apele de suprafaţă într-un timp mai îndelungat. Împrospătarea lor se face în cicluri multianuale, seculare, sau în unele cazuri în perioade geologice.

Apele de adâncime sunt conturate îndeosebi în zonele sedimentare extracarpatice, au un caracter escensional, artezian, iar adâncimea lor variază de la câteva sute de metri până la multe mii. Apele freatice din zona subcarpatică şi dealurilor piemontane, datorită condiţiilor climatice favorabile şi depozitelor fiabile extinse, au un debit foarte bogat. Adâncimea mare însă a orizonturilor acvifere, pe care văile nu ajung să le intersecteze, fac ca aportul acestora la alimentarea râuri lor să fie mic.

Apele freatice din zona câmpiei, unde predomină la suprafaţă depozitele loessoide şi mâluri au debite bogate, ceea ce constituie adevărate rezerve pentru alimentarea râurilor în perioada scurgerii minime.

Apele subterane de pe teritoriul comunei Cordun se împart în ape subfreatice şi ape freatice. Apele subfreatice au un caracter temporar şi o distribuţie aspaţială insulară, fiind puternic influenţate de variaţiile sezoniere ale climei, acumulându-se în formele de relief negative. Apele freatice formează un areal continuu fiind situate la diferite adâncimi cuprinse între 2 şi 5 m, alimentarea acestora realizându-se atât prin aport pluvial, cât şi prin infiltraţii laterale din albia minoră a pârâului Moriişi a râului Moldova. Apa subterană, ca pânză freatică a fost întâlnită pe amplasamentul evaluat la circa 2-5m, nivelul apelor subterane variind şi funcţie de regimul pluvial.

Apele de suprafaţă din zonă

Principalul curs de apă din zona evaluată este râul Moldova (aflat la aprox. 2 km de amplasament) şi afluentul său, pârâul Morii. Albia minoră a râului Moldova este de tip împletit, meandrat, patul acesteia fiind pavat cu material grosier (bolovănişuri şi pietrişuri). Instabilitatea albiei este potenţată de regimul deosebit de fluctuant scurgerii lichide. La debit mediu anual de 20 m³/s (1950-1991) corespund medii lunare extreme de :

- 7 m³/s în ianuarie;

- 64,08 m³/s în mai .

1.3. Aerul

Date climatologice şi dinamica atmosferică în zona amplasamnetului

Climatic, zona amplasamentului se încadrează în topoclimatul temperat - continetal moderat, nuanţat substanţial de altitudinea formelor de relief. Astfel, în zona monatană şi de deal verile sunt răcoroase, cu precipitaţii bogate şi ierni friguroase, cu strat de zăpadă stabil pe o perioadă mai îndelungaţă, iar regiunile de câmpie verile sunt călduroase şi secetoase, iar iernile reci, marcate uneori de viscole puternice.

Radiaţia solară globală medie este cuprinsă între 110-115 kcal/cm2 , cu valori extreme de 2,54 kcal/cm2 în decembrie şi 15,01 kcal/cm2 în iulie. Ciculaţia generală a atmosferei este cea specifică a aerului rece iarna şi al celui cald şi uscat în cursul verii, care imprimă un caracter con tinental.

Temperatura medie anuală variază între 100C în zona de câmpie, 6-90C în cea de dealuri şi 1,2-60C în ariile montane. Temperatura minimă absolută în oraşul Roman a fost de -33,20C la 20 februarie 1954, maximă absolută de +38,20C la 17 august 1952 şi 15 august 1957. Amplitudinea termică anual este 24,20C.

Cantitatea medie anuală de precipitaţii variază de la un loc la altul, însumând 500 mm în câmpie, 600-800 în zonele deluroase şi colinare şi peste 1200 mm în ţinuturile montane înalte. Nebulozitatea are o valoare medie anuală de 6 zecimi. Umiditatea relativă a aerului în această zonă este următoarea :

- un maxim în perioada rece a anului 83-84 % în lunile ianuarie şi decembrie ;

- un minim în perioada caldă a anului 67% în lunile mai, iunie.

Vânturile predominate bat cu o frecvenţă mai mare dinspre Nord (26,1 %), NV(10,1%), Sud (18,5%) şi SE (6,8%), cu viteze medii anuale între 2 şi 5,6 m/s.

1.4. Solul

Arealul cercetat, prezintă un relief variat, teritoriul jdeţului Neamţ fiind format din trei unităţi morfologice :

• Unitatea montană a orogenului carpatic – reprezentată atât prin zona cristalino

mezozoică(evidenţiată prin cuarţite negre, ţisturi grafitoase, sercito-cloritoase, porfiroide, microşisturi, paragnaise împreună cu dolomite, calcare grezoase, marne juriasice), cât şi cea a flisului alcătuit din formaţiuni cretacice şi paleogene-faciesurile gresiei de Tarcău, Fusaru şi Kliwa.