Evaluarea calității produsului - unt

Cap.I Caracterizarea merceologica a untului

Am ales pentru realizarea acestui proiect produsul “unt” deoarece consider ca este consumat in cantitati mari si am vrut sa aflu cat mai multe informatii despre acest produs, facand parte din categoria de persoane care il consuma aproape zilnic. Am incercat sa urmaresc si sa argumentez importanta acestui aliment in alimentatia noastra si sa prezint atat avantajele cat si dezavantajele. Pentru finalizarea lucrarii am studiat standarde, acte normative, manual precum si site-uri de specialitate.

1.1 Prezentarea produsului

Din cele mai vechi timpuri, untul a fost prezent la cele mai multe popoare din lume. Cea mai veche dovadă scrisă a existenţei sale datează de 4500 de ani : fabricarea sa figurează pe o placă de calcar gravată din epoca sumeriană. La muzeul din Bagdad este descrisă o scenă în care vacile sunt îngrijite de către lucrătorii de pe un mare domeniu, apoi este prezentată fabricarea untului într-un “putinei” primitiv, care nu este altceva decât un mare urcior care conţine lapte şi care este învârtit de la dreapta la stânga.

Doar două civilizaţii fac excepţie, Grecia Antică, apoi Roma care nu au mâncat unt, acesta fiind atribuit “Barbarilor”, barbarii fiind toate popoarele “necivilizate” care îi înconjurau!

Untul este cunoscut din antichitate de la greci (buturos = branza de vaca), de unde prepararea lui a fost preluata de romani (care au transformat denumirea în butyrus), extinzandu-se apoi treptat si la alte popoare. In limba romana, cuvantul unt provine din latinescul unctum, produs ce se foloseste la ungere.

Untul constituie unul din produsele lactate cele mai raspandite, prezentand o importanta deosebita pentru alimentatia omului, datorita proprietatilor sale nutritive si energetice, find un produs care se consuma in mod frecvent. Untul este un produs alimentar cu preponderenţă lipidică, ce conţine într-o formă concentrată grăsimea laptelui, uşor asimilabilă şi cu însu¬şiri senzoriale deosebite. Denumirea de „unt" se atribuie grăsimii con¬centrate din laptele de vacă.

1.2 Importanta in alimentatie a produsului

Untul, obţinut prin prelucrarea industrială a smântânii pasteurizate, fermentată în prezenţa culturilor de bacterii lactice selecţionate, este unul dintre produsele lactate cele

mai importante pentru alimentaţia omului. Se consumă întins pe alte feluri de mâncare, pe post de condiment, ajută la coacere, la realizarea de sosuri, sau pentru prăjire. Ca rezultat, untul este consumat zilnic în multe părţi ale lumii. Untul constă din grăsime care înconjoară minuscule picături de apă, proteine şi din lapte. Cea mai des întâlnită formă de

unt este cea obţinută din lapte de vacă, dar se poate obţine şi din laptele altor mamifere, inclusiv oaie, capră, bivoliţă sau iac. Untului i se pot adăuga uneori sare, arome, sau conservanţi.

Grupa 1- grăsimi, uleiuri şi dulciuri

Grupa 2- carne

Grupa 3- lapte şi produse lactate

Grupa 4- fructe

Grupa 5- legume

Grupa 6- alimente cu

Fig.1. Piramida Alimentara

conţinut crescut de amidon

Aceste aliment este plasat, pe langa altele, în vârful piramidei pentru că el nu trebuie consumat prea des. Acest grup include untul, grăsimile de orice fel, biscuiţii, dulciurile, prăjiturile, zahărul şi băuturile dulci. Grăsimile din alune, nuci sau seminţe sunt grăsimi nesaturate şi sunt mai sănătoase decât cele saturate care se găsesc în produse lactate şi carne. Alimentele din grupa 1 trebuie consumate în cantităţi mici.

Dejavantaje

Recomadarea specialiştilor pentru reducerea grăsimilor trans din alimentaţie este să alegeţi uleiuri vegetale lichide sau margarina mai moale care conţine o cantitate mai mică de astfel de acizi graşi în locul untului.

Atât acizii graşi saturaţi cât şi acizii graşi nesaturaţi de tip trans cresc nivelul de colesterol şi LDL colesterol. De aceea este indicată reducerea consumului atât de acizi graşi saturaţi cât şi de acizi graşi nesaturaţi de tip trans. Untul conţine o cantitate mai mare de acizi graşi nesaturaţi şi acizi graşi saturaţi de tip trans decât noile margarine iar în plus mai are şi un conţinut crescut de colesterol.

Utilizarea sa in bucatarie in anumite mancaruri gatite la foc ii diminueaza digestibilitatea si da nastere unor produsi toxici si cancerigeni, temperatura sa critica fiind de 130 grade.