Evaluarea ciclului de viață a produsului

1. INTRODUCERE

Progresele înregistrate în tehnologie şi necesitatea din ce în ce mai mare de articole noi a generat o creştere a deşeurilor constând în carcase TV. Rezultatul este o provocare din ce în ce mai mare pentru afaceri, şi conducerile locale pentru a găsi noi căi de întrebuinţare a acestor echipamente şi reciclarea componentelor lor. În acest context, obiectivul acestei lucrări este de a găsi noi alternative pentru managementul deşeurilor TV, în acelaşi timp protejând mediul şi salvând resursele.

În figura 1 este ilustrată compoziţia materialului unei garnituri TV în procente de greutate a componenţilor. Se observă ca sticla este componentul principal (51%), urmată de oţel (12%), cupru (8%), aluminiu(2%), şi tabla de circuite (3%) de la componentele electrice. În plus, se mai găsesc trei tipuri de plastic (10.5%), si anume polistiren (PS), policlorura de vinil (PVC) şi polietilena (PE). În general, diferite materiale care provin de la garniturile TV sunt recuperate şi reciclate. Ecranul din sticlă de cele mai multe de ori este reciclat în vederea obţinerii de noi catozi. Oţelul şi celelalte componente metalice sunt de asemenea reciclate în vederea obţinerii de noi produse. Pe de altă parte componentele plastice sunt în general incinerate.

Figura 1 Materialele componente ale unui televizor (%)

Majoritatea metodelor de prelucrare sunt asociate deşeurilor plastice. În prezent există trei alternative principale:

1) recuperarea energiei (cunoscută ca şi reciclare termică), care constă în incinerarea directă a plasticului în vederea recuperării energiei;

2) reciclarea mecanică ( cunoscută ca şi reciclarea materialelor), este o metodă prin care deşeurile plastice sunt reciclate în noi resurse fără a fi afectată structura de bază a materialului;

3) reciclare chimică, este reacţia de transformare a polimerilor în constituienţii lor, monomeri şi alţi compuşi mai simpli, care pot fi folosiţi în industria petrochimică sau chimică.

În prezent, recuperarea energiei şi reciclarea mecanică a deşeurilor plastice care provin de la carcasele TV au fost comparate în contextul metodologiei evaluării ciclului de viaţă. Deşi cele două metode, recuperarea energiei şi reciclarea mecanică reprezintă alternative prietenoase pentru mediu, o comparaţie între cele două metode de reciclare nu aduce nici un beneficiu. Astfel, principalul obiectiv a fost o estimare a încărcării mediului dupa fiecare variantă de reciclare, pentru a selecta cel mai corespunzător tratament pentru deşeurile plastice. De asemenea un alt obiectiv al acestei lucrări a fost realizarea unei analize de sensibilitate pentru a indica care parametru a sistemului are cea mai mare influenţă asupra rezultatelor evaluării ciclului de viaţă, şi astfel să se gasească o metodă de reducere a încărcării mediului.

2. METODOLOGIA EVALUĂRII CICLULUI DE VIAŢĂ

Evaluarea ciclului de viaţă este o metodă de evaluare a performanţei a unui produs sau proces, începând cu originea materiei prime, continuând cu procesul de fabricaţie şi până la faza finală de deşeu. Evaluarea ciclului de viaţă se desfăşoară în patru paşi:

1) definirea obiectivului şi a scopului de aplicare, constând în: definirea şi descrierea subiectului studiului; determinarea aşa numitei „unităţii funcţionale” , enumerarea proceselor folosite în fabricare, utilizare şi eventual eliminarea produsului sau materialului.; dezvoltarea unei diagrame a sistemului pentru a fi evaluată şi identificarea limitelor şi efectelor asupra mediului pentru a fi analizate;

2) analiza inventarului, identificarea si cuantificarea energiei, materialele utilizate şi deşeuri evacuate în mediu (emisii atmosferice, ape uzate, etc) a întrgului ciclu de viaţă;

3) evaluarea impactului, analizarea efectelor energiei, a materialelor folosite, a deşeurilor evacuate asupra omului şi a mediului înconjurător;

4) interpretare şi concluzii, interpretarea rezultatelor obţinute în urma analizelor efectuate în vederea selectării celei mai convenabile variante; realizarea unor analize de sensiblitate pentru găsirea unor metode de reducere a deşeurilor evacuate în mediu.