Evoluția designului ambalajelor - studiu de caz

Capitolul I – Definitia si clasificarea ambalajelor

Dezvoltarea spectaculoasă a ambalajului este strâns legată de evoluţia modului de viaţă şi de consum. Bazată pe tehnologii de vârf, ambalarea este însoţită de costuri importante asociate fazei de post-consum, impact asupra mediului înconjurător şi asupra consumatorului. Fără ambalare, materialele ar fi în dezordine şi ineficiente. Ambalarea şi ambalajul sunt definite pe numeroase căi.

Din punct de vedere etimologic, ambalajul conţine prefixul „en” şi cuvântul „balla”, al cărui sens este „de a strânge în balot”. Ambalarea derivă din cuvântul latin „condere” cu sensul de a stabili, a stabiliza, prezentare stabilă. Din punct de vedere comercial, ambalajul este „un container care permite asigurarea în cele mai bune condiţii a manevrării, conservării, depozitării şi transportului produselor”. Din acelaşi punct de vedere, ambalarea poate fi definită ca: „realizarea unui înveliş material, sau primul conţinător al unui produs care constituie o unitate de vânzare en detail”.

Institutul de Ambalare din Anglia furnizează trei direcţii în definirea ambalării:

- Sistem coordonat de pregătire a bunurilor pentru transport, distribuţie, depozitare, vânzare cu amănuntul şi consum;

- Cale de asigurare a distribuţiei la consumatorul final, în condiţii optime şi cu costuri minime;

- Funcţie tehnico-economică care urmăreşte minimizarea costurilor la livrare.

Un ambalaj trebuie să îndeplinească în principal următoarele cerinţe:

a) să aibă masă şi volum propriu reduse;

b) să nu fie toxic nici pentru produs, nici pentru mediul extern;

c) să fie compatibil cu produsul căruia îi este destinat;

d) să nu prezinte miros şi gust propriu;

e) să posede o rezistenţă mecanică cât mai ridicată;

f) să fie etanş faţă de gaze, praf, grăsimi;

g) să prezinte sau nu permeabilitate faţă de radiaţiile luminoase;

h) să aibă formă, culoare, grafică atractive.

Ambalajele pot fi clasificate după mai multe criterii:

1) După natura materialului din care sunt constituite, ambalajele se clasifică în ambalaje din hârtie-carton, sticlă, metal, materiale plastice, lemn, materiale textile, materiale complexe;

2) După sistemul de confecţionare, există următoarele tipuri de ambalaje: ambalaje fixe; ambalaje demontabile; ambalaje pliabile;

3) După tipul ambalajului, acestea pot fi: lăzi, cutii, flacoane, pungi etc;

4) După domeniul de utilizare, ambalajele acestea pot fi: lăzi, cutii, flacoane, pungi etc;

5) După domeniul de utilizare, ambalajele se clasifică în: ambalaje de transport, ambalaje de prezentare şi desfacere;

6) După natura produsului ambalat: ambalaje pentru alimentare, ambalaje pentru produse industriale, ambalaje pentru produse periculoase;

7) După gradul de rigiditate: ambalaje rigide, ambalaje semirigide, ambalaje suple;

8) După modul de circulaţie: ambalaje refolosibile, ambalaje nerefolosibile.

Capitolul II – Tendinte pe plan mondial in evolutia ambalajelor

Daca pina in 1989 nu se acorda o prea mare importanta ambalarii produselor, odata cu trecerea la economia de piata s-a pus un accent deosebit pe ambalaje. Cum industria de profil de la noi din tara era net inferioara celor straine, industriasii au apelat la ambalajele din import. Din punct de vedere tehnic, piata ambalajelor este impartita in doua ramuri: cea a ambalajelor primare (destinate in special industriei alimentare) si a celor secundare (cutii, folii, benzi metalice). Piata ambalajelor secundare din Romania este estimata la 20-25 milioane dolari anual si, chiar daca producatorii interni s-au dezvoltat in ultimul timp, este sustinuta in proportie de 60 la suta de importuri. Pe piata ambalajelor primare, procentul importurilor este de circa 90 la suta, pentru ca principalii producatori specializati in fabricarea de ambalaje pentru alimentele lichide, Olanda sau Germania, nu au inca fabrici deschise in Romania. In acest sens, un exemplu edificator ar fi acela ca laptele si sucurile produse in Romania sint ambalate in cutii de carton importate din Ungaria sau Germania. "Este mare nevoie de ambalaje de inalta calitate. In fiecare zi, directorii lantului de supermarketuri Metro au discutii cu furnizorii de produse din cauza ambalajelor. Clientii, dar si agentiile si oficiile de protectie a consumatorului cer ambalaje mai bune, mai complete din punct de vedere al detaliilor tehnice de productie si, nu in ultimul rind, mai atractive. Chiar daca este o industrie in crestere in Romania, avem nevoie de investitii in domeniu si orice ajutor din exterior, de la marile firme producatoare, este binevenit.

Sporirea cererii de ambalaje in Europa de Est a depasit cifrele din principalele tari din Asia, acest fapt atragindu-i si mai mult pe producatorii mondiali, chiar daca au intimpinat destule probleme in zona. Potrivit unui studiu, pentru ca marfurile romanesti sa fie impachetate occidental este nevoie de investitii foarte mari. De altfel, marii producatori mondiali de ambalaje pentru alimente si bunuri de folosinta indelungata si-au fixat pentru urmatorii cinci ani drept tinta preferata pietele din Romania si Bulgaria, care, spun ei, vor inregistra cea mai mare dezvoltare in domeniu dintre toate tarile Europei Centrale si de Est. Deja, pentru Romania ei si-au stabilit un plan de investitii pentru urmatorii cinci ani care ajunge la impresionanta suma de 100 milioane dolari in domeniul packaging-ului. Hotarirea cu care marii producatori de ambalaje ataca Romania are doua explicatii. In primul rind, este vorba de intirzierea fata de tarile din jur pe care Romania o inregistreaza in privinta alinierii la standardele vestice de impachetare a marfurilor, iar in al doilea rind – de avalansa de supermarketuri ale marilor lanturi occidentale. Aceste supermarketuri prefera ambalaje tip, si, de aceea, atunci cind intra intr-o noua zona de afaceri, sint imediat urmate de principalii lor furnizori de ambalaje din Vest.