Falsificari și Substituiri

ARGUMENT

Ţinând cont că piaţa româneasca este invadată în permanenţa de noi

produse, unele dintre ele nerespectând actele şi normativele în vigoare privind calitatea mărfurilor, atât a celor alimentare cât şi celor nealimentare, m-am hotărât să abordez tema privind falsificările şi substituirile produselor.

Când fraudele comerciale privesc mărfurile alimentare, acest fapt poate conduce la creşterea nocivităţii asupra sănătăţii consumatorului sau la diminuarea valorii nutritive a alimentului.

Stabilitatea relativă redusă a mărfurilor, mai ales în condiţiile circulaţiei lor de la producător spre consumator, uneori cu decalaje mari în spaţiu, timp şi condiţii de mediu, reprezintă o sursă potenţială de avarii.

Pe de altă parte, lipsa unor principii deontologice în productia şi comerţul cu diferite mărfuri a determinat pe unii profesionişti improbi să încerce, chiar să imfăptuiască denaturări mai mult sau mai puţin vizibile la mărfurile care constituie obiectul lor de comerţ.

INTRODUCERE

Falsificări şi substituiri

Comerţul cu produse brute si prelucrate se caracterizează printr-un anumit grad de risc fata de denaturarea involuntara sau involuntara a acestei categorii de mărfuri.

Falsificarea este o operaţiune frauduloasa,care consta in modificarea raportului intre componentele unui produs,fără sa se efectueze vreo aditivare cu alte substanţe.

De regula,falsificarea unui produs nu afectează valoarea igienica a acestuia,ci modifica valoarea nutritiva si,in consecinţă,afectează sau derutează colectivitatea umana.

Substituirea consta in modificarea compoziţiei unui aliment,înlocuind parţial o substanţa sau mai multe cu altele,de calitate si valoare inferioara.

Un aspect caracteristic orientării actuale a merceologiei este determinat de rapiditatea transformărilor care caracterizează epoca în care trăim: procesele productive şi evoluţia tehnologiei fac posibilă crearea continuă de noi produse, corespunzător cerinţelor şi evoluţiei pieţei actuale.

Falsificare sau substituire in domeniul calităţii constituie orice înşelăciune sau tentativa de înşelăciune privind natura, caracteristicile calitative, compoziţia, conţinutul in substanţe utile, înlocuirea in componenta produsului a unor substanţe cu altele vătămătoare sănătăţii, precum si folosirea de denumiri, descrieri sau alte declaraţii false privind originea, cantitatea sau identitatea mărfurilor sau serviciilor, care contribuie la stabilirea valorii produsului.

CAP. I Tipologia factorilor de agresiune asupra marfurilor alimentare

1.1. Fraude şi falsificări la produsele alimentare

Principalele forme de manopere, frauduloase, care pot fi comise asupra mărfurilor alimentare sunt următoarele:

Falsifcarea.

În România Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. 184 din 4 aprilie 1972 arăt că: „se consideră falsificare adaosul oricărei substanţe naturale sau sintetice în scopul mascării unor defecte ale produselor sau băuturilor, modificării sau conferirii unor proprietăţi pe care produsul nu le justifică prin compozitia sa ”. Aceasta constă în modificarea raportului între componentele unui aliment fără să se efectueze vreo aditivare cu alte substanţe. Legea nr. 12/1990 privind protejarea populatiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite stipulează în articolul 1 că „falsificarea sau substituirea de mărfuri sau orice alte produse, precum şi expunerea spre vânzare sau vânzarea de asemenea bunuri, cunoscând ca sunt falsificate sau substituite” constituie activităţi comerciale ilicite, fiind pedepsite contraventional sau penal dupa caz.

De regula, falsificarea unui produs nu afectează valoarea igienica a acestuia ci modifică valoarea nutritivă şi, în consecintă, afecteaza sau derutează colectivitatea umană.

Contrafacerea se constată când alimentul apare în comerţ cu o compoziţie şi valori diferite de cele declarate. Dintotdeauna, creaţia intelectuală a constituit principalul element al progresului şi civilizaţiei. Din acest motiv, în timp ce societatea a conştientizat acest lucru, s-au luat măsuri de stimulare a creativităţii, răsplătind efortul creativ individual al membrilor săi. Proprietatea intelectuală se referă la drepturile legale rezultate în urma activităţii intelectuale în domeniile industrial, ştiintific, literar sau artistic, şi anume:

- operele literare, artistice şi stiintifice

- interpretările artiştilor interpreti şi execuţiile artistilor executanti, programele şi emisiunile de radio şi televiziune

- invenţiile, în toate domeniile activitatii umane

- descoperirile ştiinţifice

- desenele şi modelele industriale