Locul de muncă - tehnician pentru colectarea și valorificarea deșeurilor

INTRODUCERE

Solul reprezintă pătura superficială de la suprafaţa litosferei a cărei grosime medie naturală de circa 1,5 m, însumează aproximativ 0,0037% din raza sferei terestre. Solul a luat naştere pe un fond steril, mineral, sub acţiunea unui complex de factori numiţi „pedogenetici” între care factorul biologic a avut rol esenţial, dominant, fapt care ne permite să definim solul ca un produs de sinteză bioacumulativă. Pe lângă factorul biologic, în acţiunea de formare a solurilor un rol important l-a jucat şi îl joacă: climatul, roca parientală, relieful, apele subterane şi d suprafaţă la care bineînţeles se adaugă factorul antropic.

În ţara noastră protecţia mediului înconjurător constituie o problemă de interes naţional în scopul păstrării echilibrului ecologic, menţinerii şi îmbunătăţirii calităţii factorilor naturali, asigurării unor condiţii de viaţa şi de muncă tot mai bune generaţiilor actuale şi viitoare

Criza crescândă a stării calităţii solurilor agricole, poluarea solurilor agricole sub toate ipostazele sale diminuează în ritmuri alarmante baza de resurse de soluri ale omenirii, modifică, uneori ireversibil calitatea solurilor cu efecte dintre cele mai dăunătoare. Multe ţări, deja, se confruntă cu declinul general al productivităţii terenurilor agricole, declin reflectat prin:

- lipsuri acute de alimente;

- costuri crescute ale alimentelor produse.

Nivelul sau gradul poluării solului poate fi determinat, fie prin reducerea calitativă şi cantitativă a producţiei vegetale, fie prin cheltuielile necesare refacerii capacităţii productive sau fertilităţii sale. Poluarea solului a început o dată cu practicarea agriculturii şi s-a intensificat ulterior prin industrializare şi urbanizare. Multă vreme s-a admis şi ideea că solul suportă multe şi „înghite” multe, fiind considerat un depoluant. Şi într-adevăr, în anumite limite, solul poate juca rolul unui depoluant prin capacitatea sa de tamponare a unor componente străine (materie organică de diferite origini, depuneri diverse etc.).

Poluarea solului este strâns legată de poluarea aerului şi a apelor dar şi de aceea a vegetaţiei şi faunei. Prin poziţia sa ca sursă de apă şi elemente minerale, poluarea solului afectează plantele, animalele şi deci poluarea ajunge la om şi la întreaga biosferă.

Poluarea solului a început o dată cu practicarea agriculturii şi s-a intensificat ulterior prin industrializare şi urbanizare.

Ca urmare a desfăşurării activităţii, solul şi subsolul au fost poluate local, zonal sau regional cu pesticide, hidrocarburi, metale grele, substanţe organice naturale şi sintetice s.a., determinând în timp apariţia şi extinderea siturilor contaminate care afectează şi în prezent sănătatea oamenilor şi mediul.

Alinierea legislaţiei de mediu din România la cea a Uniunii Europene a impus ca o necesitate elaborarea unor reglementari care să vizeze:

- modul de evaluare a riscurilor pe care siturile contaminate le determină pentru populaţia umanăşi componentele ecosistemelor;

- metodele de investigare şi evaluare a siturilor contaminate;

- asumarea responsabilităţilor în procesul de investigare şi evaluare a siturilor contaminate.

Categorii/tipuri de poluanţi şi categorii/tipuri de poluare

Poluanţii reprezintă substanţele introduse în mediul geologic ca urmare a activităţilor antropice care afectează sănătatea umană şi mediul.

Nr. crt. Substanţa chimică poluantă Efecte negative

1 Pesticide organo-clorurate (DDT, hepta-clor, lindan, HCH, aldrin, dieldrin etc.) - sunt substanţe ecocide, capabile să distrugă în masă agrosisteme şi ecosisteme naturale deopotrivă;

- acţionează asupra sistemului nervos şi asupra metabolismului hormonilor sexuali la nevertebrate, precum şi asupra sistemului nervos la vertebrate;

- inhibă activitatea unor enzime, periclitează reproducerea, având efecte mutagene şi cancerigene;

- intensifică efectele biologice secundare;

- duc la distrugerea râmelor, microfaunei şi microflorei;

- reduc conţinutul de clorofilă a plantelor, inhibă asimilarea CO2, restructurează metabolismul, scad capacitatea de absorbţie, inhibă fotosinteza şi diviziunea celulelor;

- DDT-ul se comportă similar cu radionucleizii având perioada de înjumătăţire de circa 20 de ani.

Tipul poluării

Legătura strânsă existenţă între soluri şi apele subterane, determină riscuri comune, de acelaşi nivel sau de niveluri diferite, generate în mod obişnuit de aceleaşi surse de poluare.

Funcţie de natură, poluarea solurilor şi apelor subterane poate înregistra trei forme distincte de poluare:

1. fizică: poluare termică (cu ape sau afluenţi calzi sau reci); poluare cu materilale minerale sau organice în suspensie;

2. chimică: poluare cu substanţe minerale (acizi, baze şi săruri: cloruri, nitraţi, metale grele, săruri radioactive etc.) şi poluare cu substanţe organice naturale şi sintetice;

3. biologică: poluarea cu germeni patogeni: microorganisme, viruşi şi bacterii.

După originea sa, poluarea solurilor şi apelor subterane poate fi:

- punctiformă sau locală, datorată deversării şi depozitării necontrolate a unor substanţe poluatoare,

- liniară , care se manifestă de - a lungul şoselelor, căilor ferate, cursurilor de apă, canalelor de evacuare a apelor uzate etc.;

- difuză, care rezultă în urma aplicării îngrăşămintelor şi produselor fitosanitare, prin poluarea masivă a atmosferei etc.

Poluarea poate avea un caracter permanent ( de exemplu, prin administrarea inadecvată a îngrăşămintelor şi prin depozitarea necontrolată a unor deşeuri), sau accidental ( de exemplu, prin spargerea unor conducte de transport a hidrocarburilor).

De asemenea, poluarea poate fi actuală când aceasta este rezultatul unei activităţi recente sau poate fi veche (istorică), dacă datează de mai mulţi ani.

Poluarea factorul de mediu sol şi apă (subterană) în cadrul sondelor poate fi:

- în funcţie de natură poluantului – poluare chimică (cu pesticide, apă reziduală);

- în funcţie de origine – punctiformă (separatoare, conducte);

- caracterul poluării – accidental, ocazional;