Mărfurile Ceramice

Mărfurile ceramice

Produsele ceramice alături de cele din sticlă ocuptă un loc important în cadrul bunurilor de consum atât pe piaţa internă cât şi pe piaţa externă. Dar ca şi mărfurile din sticlă ele nu aparţin numai grupei bunurilor de consum ci datorită varietaţii şi proprietăţilor pe care le posedă, au pătruns în cele mai noi domenii ale tehnicii ( electronică, industria aerospaţială etc). Ceramica tehnică este în concurenţă cu materialele metalice şi materialele plastice.

Produsele de mărfuri ceramice au o bogată tradiţie în ţara noastră, fiind renumite produsele artizanale de o mare valoare artistică din ceramică roşie de la Horezu, ceramica neagră de la Marginea (Suceava) şi altele. Ţara noastră este recunoscută şi prin produsele de ceramică fină şi porţelanuri realizate într-o gamă sortimentală deosebit de diversificată. Principalele fabrici producătoare de mărfuri ceramice sunt la: Cluj – Napoca, Alba Iulia, Sighişoara, Curtea de Argeş, Turda.

1. Materii prime şi influenta lor asupra calităţii produselor ceramice

Produsele ceramice sunt produse cu structură policristalină, formată din particule aglomerate unite între ele, ca urmare a fenomenelor fizico-chimice ce au loc în procesul de ardere (sintetizare şi vitrificare).

Materiile prime plastice consituie partea principală a masei ceramice care realizează legături între toţi constituienţii acesteia, ele sunt minerale argiloase, formate din hidrosilicaţi de aluminiu (xAl2o3*ySiO2*zH2O) şi se caracterizează prin proprietatea de a forma în amestec cu apă paste plastice care pot fi fasonate şi care îşi menţin forma după uscare şi devin rezistente (nedeformabile) după ardere. Din această categorie de materii prime fac parte argilele si caolinurile.

Argilele sunt materii prime cu structură fină, constituite din minerale argiloase impurificate cu alte minerale şi resturi organice, au o plasticitate ridicată şi după ardere dau produse a căror culoare variază în funcţie de natura impurităţilor continute, de la alb gălbui la maro roşcat. Argilele se întrebuinţează în special pentru obţinerea produselor ceramice brute; cele superioare pot fi utilizate şi pentru produse din gresie, semiporţelan şi faianţă.

Caolinurile sunt materii argiloase mai curate, au o structură cristalină pronunţată, dar o plasticitate mai redusă decât argilele şi după ardere au culoarea deschisă, predominând albul. Se ultilizează pentru porţelanuri de menaj de calitate superioară, porţelan electrotehnic, sanitar, fainaţă de menaj, gresie fină, placaje ceramice.

Propietăţile materiilor prime plastice şi îndeosebi: plasticitatea, puterea liantă, higroscopicitatea, contracţia la uscare determină în mod hotârâtor calitatea produselor fine.

Materiile prime neplastice au rolul de a diminua unele efecte negative ale materialelor argiloase (plasticitatea ridicată, contracţia mare la uscare etc) şi de îmbunătăţi proprietăţiile produselor fine (creşterea translucidităţii, a rezistenţei la şoc mecanic şi termic şi la acţiunea agenţilor chimici). Din aceastea fac parte: fondanţii, materialele degrasante (antiplastice) şi refractare.

Fondanţii au rolul de a scădea temperatura de formare a fazei topite (lichide) favorizând reacţiile dintre componente şi oferind transluciditatea produselor finite. Principalii fondanti sunt: feldspaţii (alumino – silicaţi, anhidri de sodiu, de potasiu şi de calciu), cenuşa de oase( fosfat tricalci, carbonat de calciu, fosfat de magneziu, dolomita şi calcarul )

Materialele degresante şi refractare micşorează plasticitatea masei ceramice şi contracţia la uscare; acest rol îl are bioxidul de siliciu sub formă de nisip cuarţos şi cuarţ. Cele refractare care rezistă la temperaturi ridicate (oxidul de aluminiu H2O3) măresc temperatura de topire a maselor ceramice şi conferă produselor finite rezistenţă termică, mecanică şi chimică.

Materiile prime auxiliare sunt utilizate pentru a îmbunătăţi unele proprietăţi ale maselor ceramice. Plastifianţii (parafina, dextrina etc) îmbunătăţesc prelucrabilitatea şi măresc rezistenţa mecanică a produselor nearse. Lubrefianţii (motorina, stearaţii de bariu, magneziu, zinc, petrolul lampant etc) facilitează fasonarea prin presarea masei ceramice datorită acţiunilor de lubrefiere. Fluidizanţii (carbonat de sodiu, silicatul de sodiu etc) contribuie la stabilizarea barbonitelor ceramice cu un conţinut redus de apă.

Materii prime utilizate pentru produsele ceramice, împarţite după rolul lor în formarea proprietăţilor

Materii prime pentru glazuri şi decoruri. Glazurile sunt sticle uşor fuzibile, depuse în straturi subţiri pe suprafaţa produselor ceramice. Rolul lor este de a asigura o impermeabilizare a produselor faţă de lichide şi gaze, de a contribui în acelaşi timp la îmbunătăţirea aspectului, conferind unele caracteristici de ordin estetic. Glazurile sunt obţiunute din silice combinată cu oxizi alcalini, alcalono- pământeşti, oxizi de plumb, alumină, oxid de bor etc.

Glazurile pot fi de mai multe feluri în funcţie de compoziţie, procedeul de preparare, de suportul pe care se aplică (pe faianţa, porţelan, gresie etc) şi de aspect (transparente şi lucioase, colorate, decorative, artistice)